Nu, nu glumesc, cât costă bucata? 🙂 1 euro? 10 ? 100? cât o cafea? cât o geantă cadou? cât o pereche de pantofi? cât o masă în oraș? cât o pilă pusă cuiva? cât o partidă de sex? o băută la club? cât un like pe facebook? cât?
Pe facebook, la o pagină de like, ai văzut și tu ce ușor poți să-ți cumperi “prietenii”. Faci o campanie acolo și cu puțin noroc cu un euro îți poți cumpără un prieten sau chiar doi. Afacere. Sau pur și simplu adopți o atitudine interesantă de “plm ce vreme e asta”, sau “Crăciunul cu luminițele și cozonacii lui e de kkt ” și imediat sar “prietenii”. 🙂
Pe instagram e și mai ieftin să-ți faci “prieteni”, cumperi la pachet câte 100, 1.000 și mai mulți.
Înainte să îmi încep blogul, aveam cam 1.800 de “prieteni” pe contul personal de Facebook. Acum am aproape dublu și câteva sute în lista de așteptare pentru că nu am apucat să mă uit pe profilurile lor. Nu cunosc nici 10%, dar sunt conștientă că este bine să fiu mai prietenoasă, mai sociabila, mai open.
În viața reală, credeam că am foarte mulți prieteni. Câteva zeci. Când eram mai mică eram foarte mândră că aveam cu cine să ies și să mă ‘hăhăi’ în fiecare zi. Mă consideram foarte populară. Dar, cu timpul, am realizat că, de fapt, adevărul este altul: am doar trei. Prieteni adevărați.
Pe unii i-am pierdut din cauza distanței și timpului. Pe alții pentru că am ales să mă îndrăgostesc de ei. Pe unii pentru că i-am dezamăgit sau pentru că m-au dezamăgit. Pe alții pentru că am evoluat diferit. Unii au dispărut pentru că m-am măritat, alții că eram cu burtă la gură și nu mă mai găseau așa cool. Alții pentru că acum sunt mamă. Sau poate pentru că mă identific cu copacii pe blogul meu și mulți au considerat că am luat-o razna?
Mai demult, am avut o “prietenă” căreia i-am împrumutat 250 de ron și de atunci a dispărut. Altă “prietenă” s-a ales cu o rochie, și ea a dispărut. Alta, cu un iubit.
Deci, cum ziceam, realitatea cruntă este că am doar trei. Doar trei prieteni. Primul este patruped. Pe al doilea îl știu de șapte ani și este tatăl copilului meu. Pe al treilea îl știu de 29 de ani și ne leagă același început. Este sora mea. Am fost prietene când probam/furam pantofii cu toc ai mamei și făceam parada modei prin casă. Când ne imaginam că aveam păpuși Barbie, deși în realitate aveam niște chinezării, dar eram fericite. Am fost prietene când ne-am operat amândouă de apendicită. Am fost prietene când învățam amândouă după aceleași cărți și ne ambiționam să fim mai bune în fiecare zi, când am suferit din dragoste, când nu aveam bani decât de o Cola amândouă atunci când ieșeam la o terasă.
Să ai un prieten adevărat, unul în față căruia să te simți vrednic și bun, este o formă de avere. Dar pentru a găsi un astfel de prieten trebuie să fii un astfel de prieten.
Ieftin și totuși de neprețuit.
Citiţi şi
Un bărbat, două femei și mai mulți copii
Ce înseamnă să te simți copleșit
Voi ați observat cât de greu e pentru unii să suporte fericirea, binele sau succesul altora?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
