Ce-a ajuns Crăciunul. Ce-am ajuns noi.

Alice Teodorescu

12 December 2011

Toiul serii, agitație nebună. Orașul a prins viață ca în nicio altă perioadă. Amsterdamul vibrează la fiecare pas de turiști, aparate de fotografiat, beculețe de sărbători, brazi naturali sau artificiali, reduceri de mid-season și oameni grăbiți, încărcați cu pungi branduite. A trecut Moș Niculae, cel cunoscut pe meleaguri olandeze drept Sinterklass, însă vine Crăciunul. Chiar dacă nu este o sărbătoare la fel de mare ca a moșului ce vine cu barca din Spania, însoțit de slujitori de culoare neagră (Zwarte Piets – despre ei într-un episod viitor, însă), totuși, orașul e cuprins de frenezie.

Stând, așadar, în mijlocul Dam-ului, piața centrală din Amsterdam și uitându-mă la bradul frumos decorat, luminițele strălucitoare de pretutindeni și un animator stradal care scotea sunete învăluitoare de latino clasic dintr-o chitară amplificată, mă întrebam: De ce? De ce avem nevoie de toată această grandoare, de cadouri ambalate cât mai sofisticat, de goana după acel “ceva” perfect pentru X sau Y? Crăciunul e o sărbătoare a datinilor, a căldurii umane, a simplității. În secolul vitezei asta înseamnă cadouri de firmă și călcat în picioare prin magazine până în ultimul moment? Astea să fie noile tradiții cu care trebuie să ne obișnuim și de care trebuie să ne bucurăm în acest post-postmodernism? 

De altfel, aceste întrebări pe care mi le pun de câțiva ani încoace, s-au amplificat pe fondul acelei seri în care mă uitam la brad, ascultam muzica, însă, dacă întorceam capul puteam vedea, tronând în restul pieței magazinul universal al Amsterdamului, un magazin de lux, care își etala cu ostentație ofertele de Crăciun și aranjamentele complicate. Da, știu, marketing-ul își face treaba bine și nu pot să nu admit că există o oarecare atracție pentru tot acest glamour al locului, dar dacă am avea de ales între a petrece o zi de shopping în De Bijenkorf (magazinul cu pricina, în traducere liberă, însemnând “fagurele”) și a sta pur și simplu în frig, pe o bancă, ascultând muzica animatorului necunoscut, ce am face? Sigur că le putem face și pe amândouă, însă nu asta este rezolvarea – în acest caz, compromisul nu cred că ar trebui să își aibă locul. 

Dacă “epifania” a fost descătușată de strălucirea Amsterdamului, întrebările rămân deschise dincolo de frumusețea orașului, cu al său ritm intensificat de decembrie, pentru că sunt întrebările unei societăți în schimbare pe care o întrezărim la tot pasul. Să nu mai spun că, la nici doi pași de Dam, începe faimoasa Kalverstraat, un frate mai mic al lui Champs Elysée, cu micilor și marilor boutiques, invadată literlamente de localnici și turiști deopotrivă. Bineînțeles, ce poate fi mai drăguț decât să le aduci celor dragi cadouri din Amsterdam? Dar asta să fie tot? Măcar în magazine răsuna colinde în surdină ori duduind în mixuri de house sau pop. Modernitatea are un simț al ironiei tare dezvoltat. Ca să nu mai vorbim de limbajul universal pe care îl promovează – cel al ofertelor și al reducerilor. Deși în vitrine apar tot felul de mesaje promoționale în olandeză, cu toții le putem înțelege indiferent de limba pe care o vorbim. Iată cel puțin o realizare ingenioasă a globalizării.

Așadar, să ne mulțumim cu o privire fugară aruncată trubadurului modern, să-i punem un cent în pălărie și să trecem mai departe, că doar avem atâtea magazine în care trebuie să intrăm, e un must! Bine ați venit Sărbători de iarnă! Să ne treziți, încă o dată, din rutina casă-mașină/bicicletă-job. Acum trebuie să bifăm pe listă și reduceri-cadouri-buget special. E rutina de decembrie, dar măcar o lună pe an să fim și noi “mai fericiți”, uitându-ne cu jind la seninătatea cu care bărbatul își mângâie chitara și, în sinea noastră, invidiindu-l pentru că o poate face cu nonșalanță… sau, poate, compătimindu-l fără să ne uităm, la rându-ne, în oglindă.



Citiţi şi

„N-am voie să mai visez. Nu cu tine, pricepi?”

Salutări din Amsterdam

Cele 26 de orașe cu cea mai înaltă calitate a vieții din lume

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,086 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro