Ce ar putea învăța părinții și educatorii din remarcabila poveste a coregrafei și dansatoarei Gillian Lynne

15 June 2021

Anii ’30, Anglia. Gillian este o fetiță de șapte ani care nu poate sta locului la școală. Se ridică continuu din bancă, e distrasă de orice, zboară cu gândurile ei și nu urmărește lecțiile. Profesorii ei se îngrijorează, o pedepsesc, o ceartă, o recompensează de câteva ori când este atentă, dar nimic. Gillian nu știe să stea așezată și nu poate fi atentă. Nici acasă nu-i este mai bine, mama nu o înțelege și o pedepsește și ea.

Gillian Lynne cu mama ei, Barbara, în 1932

Curând, inevitabil, mama lui Gillian este chemată la școală. Profesorii vorbesc despre boală, despre o tulburare evidentă. Poate că este hiperactivitate sau poate că are nevoie de medicamente. Mama o duce la un doctor. Dar ce doctor, fetelor, acum 80 de ani! Care ascultă povestea și face un experiment: pune ceva muzică de radio, o invită pe mamă să vorbească pe hol și o lasă pe Gillian singură. Cei doi o observă prin geam pe fetiță cum face piruete prin toată camera, în ritmul muzicii. Diagnosticul: “Nu e nimic în neregulă cu fiica dumneavoastră, e pur și simplu dansatoare.” Îi recomandă să o ducă la un curs de dans și după prima lecție, când ajunge acasă, micuța îi spune mamei sale: “Toată lumea este ca mine, toți aveau nevoie să se miște ca să poată gândi, a fost minunat!” Doar că bucuria lor împreună n-a durat: la 13 ani Gillian își pierde mama și dansul o ajută să depășească tragedia…

Gillian Lynne în rolul Zânei Liliacului din “Sleeping Beauty”, la Royal Ballet, Londra.

Aici, o întreagă galerie foto cu Gillian.

După o strălucită carieră de dansatoare, Gillian Lynne își deschide propria academie de dans și devine coregrafa celor mai longevive muzicaluri din istoria Broadway-ului: Cats (1981) și The Phantom of the Opera (1986).

Pioniera unei șocante fuziuni de balet, jazz și dans de vodevil, alături de Cameron Mackintosh și Andrew Lloyd Webber,  contribuie esențial la schimbarea în bine din anii 1970 a teatrului muzical britanic. Care începe să aibă profesionalismul și îndrăzneala despre care se credea că aparțin exclusiv Broadway-ului.

Gillian Lynne împreună cu dansatorii la premiera The Cats P (Photo credit: Getty Images)

În 2011, la 84 de ani!, a făcut coregrafia pentru spectacolul aniversar de 25 de ani a muzicalului Fantoma de la Operă, la Royal Albert Hall.

În 2014, la 87 de ani, Gillian a fost făcută DBE (Dame Commander of the Order of the British Empire).

În 2018, după moartea sa, The New London Theatre a fost redenumit Gillian Lynne Theatre, primul teatru din West End of London care primește numele unei femei care nu era din familia regală.

***

Aceasta a fost pe scurt povestea unei fetițe care astăzi ar primi probabil diagnosticul de ADHD. Dați povestea lui Gillian mai departe, cui credeți voi că are puterea de a influența viitorul unui copil “diferit”. Și să le dorim tuturor copiilor „diferiți” să găsească adulți capabili să-i aprecieze pentru ceea ce sunt și să nu-i descurajeze din cauza a ceea ce le lipsește.



Citiţi şi

Am văzut un oraș în care oamenii merg pe liniile de tramvai

EUROPAfest – Bucharest International Jazz Competition, concerte live, cu public, 16 – 24 iulie

„FEMEI OBIȘNUITE”

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro