Ce contează cu adevărat

30 April 2014

Mihaela PascuE un truc, așa se încheie La Grande Bellezza. Am plecat cu cea mai frumoasă muzică în inimă și mai că n-am plâns de ciudă că uitasem că e totul un joc și că e de datoria noastră să ne jucăm frumos, adulți și copii deopotrivă.

Sunt un copil-adult și am încercat, ani de-a rândul, să trec în direcția cealaltă, să devin un om mai responsabil, cu rate, cu chirii, cu proiecte mari. Dar m-au copleșit toate până când am simțit că nu le mai pot duce pe toate de una singură pe umeri.

Am uitat că în primul an după ce mi-am luat casă am umplut-o de prieteni, am uitat că acolo am gătit cu dragoste și din dragoste de-atâtea ori. Când uiți de ce faci ceea ce faci, te pândește senzația acută că nu are nimic niciun rost și că nici tu n-ai vreun rost, de fapt.

Am lăsat însă acum fereastra deschisă pentru primăvara asta încă morocănoasă. Am lăsat fereastra cât să văd castanii înfloriți, cât să inunde răsăritul întreaga bucătărie și cât să încep să mă bucur din nou de dimineți ca și cum ele sunt cel mai mare dar pe care un om îl poate primi în fiecare zi. Și, alături de dragoste, acestea chiar sunt cel mai mare dar.

Am cumpărat un vin roșu bun, un demisec de Corcova, în cinstea zilelor de vară care vor veni. Am făcut planuri mai puțin cuminți fiindcă-n mine s-a ițit omul de care uitasem și pe care uitasem să-l mai iubesc și să-l mai răsfăț.

blue flowers

În murmur de Sidsel Endresen, am tras de noapte cât să-mi fac ordine-n gânduri și cât să renunț la liste, la planuri, la zile programate mai ceva ca în armată.

Am mers la Ateneu după o pauză de câteva luni de zile și-am mers din nou singură la film, fără să mă mai sinchisesc să sun pe cineva ca să aud că nu e timp, nu e vreme, e frig afară sau s-ar putea să plouă.

Am dat deoparte și planuri, și tot, fiindcă se anunță nopți lungi de vară, tei înfloriți și romanțe pe care încă nu le-am început.

Și-n amintirea senzațiilor care vor veni, închei cu Mihail Șișkin care a scris că vara, după ploaie, de la teii înfloriți nu vine un miros, ci o simfonie.



Citiţi şi

Poate…

Unde nu e iertare, de multe ori e pace

La cafea, mă gândesc la tine

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro