Ce le place parizienilor

Simona Preda

19 December 2015

foto SIMONA PREDA Foto artist Carmen Gociu(De vorbă cu Gabriel Badea-Păun)

„Sous le ciel de Paris / S’envole une chanson…”

Parisul este despre dragoste, sărut și şampanie! Parisul este despre viață! Se conjugă cu savoir faire, joie de vivre și acel je ne sais quoi murmurat pe cheiurile Senei. Este locul unde romantismul este la el acasă. A fost dintotdeauna reperul stilului și al boemei, al etichetei și al rafinamentului. Nu povestim acum despre Parisul lui Baudelaire, al lui Toulouse-Lautrec sau cel al lui Salmon, ci despre unul al tuturor, al celor mulți care îl iubesc și îl visează. L-am întrebat  pe distinsul meu prieten Gabriel Badea-Păun, un istoric de artă stabilit de mulți ani în capitala franceză, ce este specific de sărbători pentru parizieni. Trebuie să vă mărturisesc și faptul că partenerul meu de dialog este un remarcabil amfitrion, o gazdă cu mult stil căreia i-au trecut pragul aristocraţi, critici de artă, istorici, diplomați, ba mai mult, un pasionat al gastronomiei franceze.

SP: Dincolo de agitația lumii contemporane, departe de orice urmă de fanatism, există și va exista dintotdeauna acel Paris la care unii pot doar visa. Oraș al luminii prin excelență, al acordeoanelor și al șoaptelor – cum este Parisul în prag de sărbători?

GBP: Este pentru prima dată în cei 17 ani de când am devenit parizian când văd orașul fără prea mulți turiști, marile magazine nu mai forfotesc de oameni care vor să găsească cadouri și, în ciuda decorațiunilor stradale, parcă atmosfera de Crăciun refuză să se instaleze. Entuziasmul și bucuria cu care erau întâmpinate Sărbătorile par, dacă nu uitate, să fi lăsat locul pesimismului care își are cauzele în grava criză economică prin care trecem și în spaima provocată de atentatele de acum o lună. Acestea au lăsat urme profunde. Întrebarea nespusă însă, cea pe care mai toți o au în minte, este: De quoi demain sera fait? Crăciunul în Franta este o sărbătoare familială. Parisul – dacă nu se golește cu desăvârșire, pe 25 Decembrie nu întâlneşti picior de om, toate sunt închise. Noi ne regăsim cu toții, mai bine de 20, la țară, în Normandia, unde casa este mai mare. După misa de la miezul nopții unde biserica, deși disporționat de mare față de numărul actual al locuitorilor, este întotdeauna plină, ne întoarcem acasă pentru masă. În salonul mare unde e bradul împodobit ne așezăm cu toții pe canapelele și fotoliile dirijate spre șemineu, unde ne sunt servite mici aperative și cu toții ne întrebăm ce am mai facut în ultimele luni. Cu toții ne vedem doar de două-trei ori pe an. După o oră bună se trece în sufragerie unde e servit dineul, la care, excepţional, în acest an mi s-a cerut să contribui cu alegerea meniului. Se pare ca ideile mele sunt apreciate de cumnata mea.

servirea mesei

SP: Ce le place parizienilor de sărbători, gastronomic vorbind? Ce reprezintă felurile dintr-un meniu și cum sunt ele asociate cu tradiția? Poate ne povestești puțin și despre vinurile care se servesc…

GBP: Tradiția vrea ca de pe masa de Crăciun și de Revelion să nu lipsească stridiile, homarul, somonul afumat sau nu, foie gras, curcanul umplut cu castane și tradiționala și indigesta buturugă la desert. Ca să fiu mai clar, iată ce voi servi eu la masa de Crăciun din acest an. În aperitive des bouchées de saumon marinés au basilic acompaniate de o șampanie seacă, în entrée- casolettes de foie gras aux figues cu un vin alb Jurançon, felul principal va fi o dinde aux marrons acompaniată de un vin alb de Chablis sau poate, un pic mai neobișnuit, de un Pinot Noir, încă nu m-am decis. Și câteva brânzeturi de sezon, din care nu poate lipsi favorita mea, Mont d’Or și apoi, în locul indigestei buturugi, des poires pochées au vin, cannelle et gingembre.

12386638_10207024028132595_2038977417_n

SP: Există, cu siguranță, o etichetă și anumite norme atunci când este servit un anumit fel… Și mi-ar plăcea să ne povestești și despre istoria unor obiecte pe care le folosești atunci când organizezi un dineu.

GBP: În introducerea pe care ai facut-o acestui scurt interviu scriai că la mesele mele sunt poftiţi aristocraţi, critici de artă, istorici, scriitori, artiști, diplomați… Este adevărat, dar ei nu sunt acolo pentru că aparțin unei categorii socio-profesionale sau unei naționalități, nu vin numai francezi sau numai români, am prieteni de peste tot, chiar și din China. Sunt prieteni pe care îmi face plăcere să îi văd și cu care știu că se pot lega conversații nu numai interesante, dar şi teribil de amuzante. De fiecare dată, pe la jumătatea dejunului sau dineului, începe să se râdă cu mare poftă. Întotdeauna am ținut ca atmosfera să fie cât mai destinsă și prietenească.

Vesela vine din partea franceză a familiei, e un serviciu care a fost comandat pe la 1880, Rue du Paradis scrie pe spatele farfuriilor, pe atunci strada pe care se găseau magazinele de lux specializate. Poartă monograma comanditarului. Serviciul avea peste 300 de farfuri și piese de servit, până la noi au mai ajuns doar vreo 200, dar în stare foarte bună și le folosesc de fiecare dată. Argintăria vine în mare parte de la Sinaia.

12380194_10207024033252723_366380537_n

10717488_10207024026172546_1513184271_n

SP: Știu că ești pasionat de gastronomie, ți-a fost greu să înveți sofisticatele feluri franțuzești?

GBP: Nu, deloc. De fapt, nu sunt nici chiar așa de complicat de preparat. Îți trebuie doar un pic de răbdare și un pahar de Bordeaux pentru inspirație. Apoi, odată lansat, totul merge de la sine. Mă amuz teribil când mă duc în restaurante cu pretenții sau sunt poftit de prieteni să mănânc încet, pentru a ghici ce ingrediente au folosit și cum au fost pregătite pentru a prepara în timp rețeta. Alteori diverse gusturi mi se cuibăresc în minte vreme de câteva ore, dar fără vreun motiv evident care să le fi stârnit și, deodată, mă duc la bucătărie și încep să încerc ce îmi trecuse prin minte. Au existat și multe rateuri…. Apoi un lucru care contează enorm este prezentarea.  Mă străduiesc întotdeauna foarte mult să fie cât mai neobișnuită sau sofisticată.

12395362_10207024030332650_277922423_n

SP: Așadar, Gabriel, ce le place parizienilor, cum ai caracteriza într-o frază emoția sărbătorilor?

GBP: Nădejdea într-un an mai bun decât cel care se încheie, bucuria de a oferi daruri, reîntâlnirea cu cei din familie pe care îi vezi rar şi o masă bună!

(foto arhiva personală Gabriel Badea-Păun)



Citiţi şi

De ce bărbații au nevoie de trei femei și nu doar de una

„După troleibuz și după bărbați nu alerga niciodată, unul pleacă, altul vine”.

Cât o să fie și Halep prima în lume? A fost un pic, dar va trece

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
886 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro