Oamenii “fără funcție” au de fapt, atât în războaie cât și pe timp de pace, funcția cea mai importantă: ei duc mai departe speranța că umanitatea merită să existe și că ea nu va muri. Și în război, și pe timp de pace, liderii apar rar: câțiva într-un secol, îi numeri pe degete. Oameni sunt sau ar trebui să fie ceva mai mulți.
Oamenii simpli, da. Dar doar dacă simplitatea este o virtute (și este). Ei sunt cei care întrețin aceste construcții, care au doze însemnate de artificial: patrii, state, structuri suprastatale. Ei dau viață unor cuvinte precum: România, Ucraina sau Europa.
Ce putem face? Exact ceea ce instinctul ne-a spus deja că trebuie să facem. Să îi ajutăm pe cei care fug din calea războiului declanșat de Putin.
Ce putem face? Să întindem mâna văduvelor și orfanilor, mamelor cu copii, să le oferim adăpost și hrană și îngrijiri medicale. Să ne organizăm. Să forțăm statul român să existe măcar acum, la ora unsprezece și cincizeci de minute. Și să ajutăm statul ucrainean să nu fie ras de pe fața pământului.
Emoțiile noastre primare
Războiul e o barbarie care ne întoarce la existența primitivă. Dar acolo găsim sau regăsim și emoțiile noastre primare. Când totul (re)devine o problemă de supraviețuire ne aducem aminte și că putem fi și buni și generoși, că doar împreună putem înfrunta urgia. E o lecție de care oamenii au, în chip tragic, periodic nevoie, războaiele se repetă de câte ori o uităm și o uitasem, aceasta e adevărul. E cumplit, dar e adevărat.
Suntem oameni sau nu mai suntem deloc
Ce putem face? Să deschidem ușile caselor noastre, să împărțim pâinea noastră, să formăm acea internațională a oamenilor buni de pe planeta pământ, singura forță care a putut vreodată să pună stavilă răului dezlănțuit. Să spunem lucrurilor pe nume: să spunem minciunii minciună, lașității lașitate, curajului curaj, adevărului adevăr, crimei crimă, războiului război.
Viața nu e ca în filmele de cinema sau ca în poveștile cu prințese, binele nu învinge întotdeauna, ba dimpotrivă – câștigă rar.
Ce putem face? Să rămânem sau să redevenim oameni. Singurul lucru la care merită să aderi, așa cum ne-a scris Istrati încă din 1933, rămâne suferința semenilor noștri.
În definitiv, războiul simplifică ecuația umană: suntem oameni sau nu mai suntem deloc, chiar dacă vom trăi.
Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.
Excruciating pic.twitter.com/PIutGEIN0F
— Josh Campbell (@joshscampbell) March 7, 2022
Și tu poți scrie pe Catchy!🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Când nu știi încotro: 4 întrebări care te pot ghida în vremuri incerte
Dacă timpul nu vindecă, ci e chiar boala?
“Femeile pot simula orgasmul. Bărbații pot simula o întreagă relație”
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
