Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

„Cea mai ciudată întâlnire trăită vreodată”

24 June 2020

„O săptămână fără un pic”, romanul de debut al autoarei Daniela Toader, este, efectiv, o complexă, ademenitoare și amețitoare metaforă. Trebuie să recunosc că este o lectură atipică și că ai nevoie de răbdare pentru a reuși să-i intri în ritm și să-i „vorbești limba”. Monologul interior, asezonat cu flashbackuri niciodată cronologice, se construiesc în jurul structurii unei simbolice săptămâni… și un pic, căci totul începe cu ziua de duminică și se termină, rotund, tot cu o zi de duminică. Pretextul – povestea de dragoste dintre Paula, o fată „de aproape cinzeci de ani” și Stere, protagonistul uneia dintre „cele mai ciudate întâmplări trăite vreodată”.

O întâlnire accidentală la metrou, un schimb de priviri și două universuri devin, pentru un timp, tangente. O tangență pe care avem ocazia să o admirăm din exclusiva perspectivă a Paulei, cea prinsă în bucla eternei întoarceri pe traseul România-Franța, cea aflată în căutarea superficialității ca mijloc de evadare din sine atunci când totul este interiorizat, analizat și descompus până la moleculă, pentru a fi apoi reconstruit din perspectivă proprie și livrat unei lumi opace și lipsite de înțelegere: „Există zile în care realizez cât de perpendicular exist eu și valorile mele învechite în lumea care mă înconjoară”. O lume gri, cu multe tare, bube și neajunsuri, indiferent că este de aici sau de „dincolo” – expresia preferată a românilor atunci când fac referire la străinătate (sau, altfel spus, tot ceea ce se află dincolo de granițele naționale).

O poveste de dragoste mai mult sugerată decât consumată, în fapt, o „simplă poveste de viață în care totul are o oarecare semnificație și nimic nu este complet întâmplător”, așezată sub semnul regretului de a fi devenit adult.

O carte sau o metaforă? Greu de spus. În „O săptămână fără un pic”, stilul este esențial, aflându-se în permanență în slujba sincerității autoarei, căci dincolo de poveste, rămâne confesiunea nemijlocită, nefardată, incapabilă să menajeze posibilele sensibilități ale cititorilor.

O supă de sensuri – precum supa primordială a tuturor posibilităților – la asta m-a dus cu gândul lectura romanului Danielei Toader, o supă de sensuri din care, sunt convinsă, la o primă lectură nu am reușit să prind decât prea puține…

„O săptămână fără un pic” poate fi achiziționată de aici.

Pe Cristina o găsiți întreagă aici.

Și tu poți recomanda un film/spectacol/concert care ți-a plăcut.

Trimite-ne recenzia pe adresa office@catchy.ro.



Citiţi şi

Ana

Te-am iubit începând din acea seara de ianuarie și până ieri

„Cuie Mupidon” sau cea mai frumoasă poveste de dragoste

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro