Până mai ieri am crezut că am doar o inimă, ca voi toți cei care nu credeți în minuni. Dați-mi voie să vă spun că există oameni cu două inimi în piept. La fel de mari, la fel de generoase. Și pe mulți dintre ei îi cunoașteți, trec grăbiți pe lângă voi, într-o continuă alergătură, căci ei percep timpul altfel și-l apreciază înzecit față de voi. Ei nu-și permit să-l lase să li se scurgă printre degete.
Au pe chip un farmec aparte, care face să pălească cearcănele-adânci și ridurile, motiv de invidie pentru voi. Știți ce-i face atrăgători? Sunt veșnic îndrăgostiți și hotărâți să nu le treacă vreodată. Ei sunt frumoși, poate nu toți la chip, dar la suflet. Știu să dăruiască iubire și-o fac ca și când asta ar fi ultima lor ocazie.
Vă salută deseori dimineața cu privirea pierdută-ntr-un gol imens, dar cu zâmbetul pe buze. Au încă pe retină chipuri dragi ce le-au umplut visele de cu noapte. Îi credeți uneori cu capul în nori și chiar sunt. Au puterea de-a zbura deasupra tuturor, cu gânduri naive, curate, dar cu teama că aripile pline de remușcări i-ar putea trage-n jos.
Nu dau sfaturi, dacă le ceri. Ei au certitudinea că nicio povață nu ți-ar fi de folos dacă sufletul nu-i de acord cu asta. Au probat pe ei înșiși faptul că reguli stricte, principii în care-au crezut zeci de ani se pot spulbera-ntr-o clipă și poți ajunge din călău propria victima atât de ușor. Deseori, sufletul dictează.
Ei nu acuză, nu mai acuză pe nimeni de nimic, fiindcă au făcut-o cu vehemență și-au ajuns să aprecieze tocmai ce-au condamnat până de curând. Își ascund mâinile cu care-au manifestat zgomotos ani întregi în buzunarele pline cu iubire vinovată de care se-mbată acum zilnic, chiar dacă unii sunt trecuți de jumătatea vieții…
Viața-i supune la provocări în fiecare moment, ei înșiși fiind o provocare pentru cei din jur, cărora reușesc să le mângâie viețile.
Ei cred in infinituri. Mai ales în iubiri fără margini. Au învățat că orice sfârșit nu este decât un nou început. Și că viața asta, cu tot ce-a însemnat ea, doar o consolidează pe cea viitoare. Se joacă cu limitele, și le-au stabilit atât de bine încât cele două inimi ale lor să fie așezate perfect in piept, fără să se deranjeze una pe cealaltă, uneori fără chiar să se cunoască.
Seara, sub pernă, își pun ambele iubiri la somn, și niciodată n-amestecă visele. Într-o inimă păstrează cu sfințenie mândria lor, familia, pe care cu-atâta îndârjire o apără de furtuni, cuibul lor confortabil pe care l-au construit legați la ochi, cu toate puterile tinereții. În cealaltă inimă poartă iubirea aceea de care nu mulți au parte, în care nu toți cred, dar care odată-ntâlnită nu poate fi uitată sau pierdută. În inima asta-i puterea, de-aici le sclipesc toate stelele din ochi peste zi, de-aici se rupe zâmbetul acela ștrengar de la colțul gurii, de-aici vin și se termină toate temerile, toate păcatele și toți fluturii care se războiesc în stomac. Și dincolo de toate, sunt asumați.
Sunt unul din oamenii cu două inimi.
Până mai ieri eram convinsă, asemenea vouă, că-n legile firii nu există loc de ezitări, că orice privire-aruncată peste umăr înseamnă o greșeală aproape fatală care, mai devreme sau mai târziu, va face să-mi alunece de pe deget verigheta și că ceea ce mi-am ales mi-e scris în frunte apăsat.
Dar inima aceea, în care-am purtat prima și cea mai de preț iubire zeci de ani, a știut că oamenii care nu și-au terminat povestea se vor reîntâlni cândva. M-a învățat să trăiesc cu speranța asta și port acum în ea cea mai de preț dovadă de iubire.
Sunt un om cu două inimi. Sunt fericită de două ori. Dar și durerile sunt duble, știați? Într-una sunt ei, ai mei, pentru care-aș fi în stare de orice. Mai puțin să renunț vreodată la cea de-a doua inimă, care-mi bate-n piept la aproape cincizeci de ani ca la douăzeci. Apropo, ale voastre bat mai tare dacă vă preocupă viețile altora, duble sau cum or mai fi ele?!
Povestea celor două inimi continuă. Atât cât voi exista, voi face loc amândurora în pieptul meu, căci, orice v-ar indemna să afirmați că trăiesc o greșeală, nu e decât dovada că sunteți prea mici ca s-aveți puterea să purtați cu grație în piept două inimi atât de minunate.
Guest post by Crys
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Gelozia – Anatomia unei emoții care ne tulbură relațiile
“Femeile pot simula orgasmul. Bărbații pot simula o întreagă relație”
Ce înseamnă iubirea? Răspunsuri de la copii între 4 și 8 ani
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
