Chocolat cu pretenţii, în Centrul Vechi

Georgiana Voinea

22 March 2012

După ce o prietenă a reușit să laude limonada cu busuioc de la Chocolat cu atâta patos încât puteam să jur că e a opta minune a lumii, am decis să merg la fața locului, să o încerc pe propriile papile gustative și să văd ce a determinat-o pe amica mea să facă atâta tam-tam pentru o băutură răcoritoare.

chocolat victoriei

De Chocolat mai auzisem, cum că s-a transformat din cofetărie-patiserie într-un amestec retro de cofetărie, brutărie, bistro și cafenea. Trebuie să recunosc că nu țin minte să mă fi marcat într-un mod deosebit vechiul Chocolat, însă noul concept se prezintă așa: “Boutique Restaurant – world unique concept – Chocolat, Créateur de Goût”.

Ei bine, numai citind asta și am fi tentați să catalogăm locul drept pretențios. Situat pe Calea Victoriei, intrarea se face pe Strada Stavropoleos, lângă Carul cu Bere. Strada arată fantastic acum că, în sfârșit, e pavată, însă, din păcate, înauntru, Chocolat e cam auster. Culorile dominante sunt ciocolatiu și beige, îndulcite cu un strop de alb pe ici, pe colo. Cine a decorat locul a evitat cu orice preț culorile vii: până și desenele de pe pereți sunt în diverse tonuri de maro.

În toata sobrietatea lui, “boutique restaurantul” reușește să fie elegant. Serviciul este foarte bun, chelnerii sunt amabili și zâmbitori, iar comanda nu s-a lăsat așteptată prea mult, deși vineri seara restaurantul era plin. La prima vedere locul pare destul de scump, iar dacă îți arunci ochii pe meniul foarte stufos ți se confirmă bănuiala: nici o bere nu e mai ieftină de 10 lei, fie că este vorba de Ursus sau de Stella Artois. Răcoritoarele sunt la 8 lei, iar cea mai ieftină apă costă 9 lei, lucru pe care încă mă străduiesc să-l înțeleg.

Celebra limonadă se numește “Lime-onada” cu mentă proaspătă și busuioc (18 lei) și este, într-adevar, foarte bună. Din categoria băuturi, am mai încercat Frappe Amandine (19 lei), extrem de dulce, salvat de frișca naturală servită din belșug, și un ceai Tokyo Fusion, adică “lacrimi de lemon grass și ghimbir, într-o suavă savoare de ceai verde japonez”, toată poezia asta costând 15 lei. Nu am încercat nici un cocktail alcoolic, însa mă tenta un Absinth Drip (22 lei).

În ceea ce privește mâncarea, a fost foarte greu să mă hotarăsc, având în vedere numărul mare de opțiuni. Am ales să experimentez un nectar de dovleac cu perle de pesto, cubulețe de măr copt și crutoane (17 lei). Spre surprinderea mea, combinația sună mai dubios pe hârtie decât se traduce în gust. E ceva nou și merită încercat. Tot din categoria combinații interesante, am mai încercat ficat de gâscă caramelizat servit pe măr copt, cu sos de ciocolată (49.5 lei) şi garnitură de legume proaspete la grătar. Legumele au fost foarte bune, însă gusturile mele nu sunt suficient de evoluate încat să agreez ficatul și ciocolata pe aceeaşi farfurie. Conform părerii generale, însă, bucătarul merită felicitari.

Chocolat 2 victoriei

La desert, meniul devine de-a dreptul poliglot: ai de ales, printre altele, între Forêt Noire, Cheese cake și Rază de soare, toate la 16 lei.

Singura plângere (la propriu, mi-au dat lacrimile!) a fost legată de veselă. Farfuriile sunt negre și arată foarte bine, însă aici se oprește lista de calități. Sunt făcute dintr-un material rugos, care scoate sunete apocaliptice când este atins de tacâmuri.

Să tragem deci linie: mâncarea este bună, dar destul de scumpă, locul este sobru, dar elegant, chelnerii sunt amabili, scaunele confortabile, însă lipsește ceva. Așa cum nu are culori, locul acesta nu prea are suflet. Încearcă atât de mult să fie “Créateur de Goût” încât, metaforic vorbind, nu are nici un gust. Din păcate, îi lipsește acel “ceva” care să te facă să revii cu plăcere și să-l incluzi pe lista cafenelelor preferate.



Citiţi şi

„E doar o aventură, dar sunt îndrăgostită…”

Four Seasons Hotel George V, Paris – campion la stele Michelin în 2017

Măritată în Italia

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
4,074 views

Your tuppence

  1. Gordon / 29 May 2012 15:05

    “Materialul rugos care scoate sunete apocaliptice” e ardezie 🙂 Un material foarte folosit in ultimii ani chiar si de multe restaurante cu stele Michelin, nu doar din motive de ordin estetic, ci si datorita proprietatilor sale in raport cu mancare (pastrarea unei anumite temperaturii, de exemplu). Io n-am baut decat o cafea la Chocolat, dar am mancat in restaurante cu stele Michelin, iar daca decoratorii si chefii de acolo folosesc ardezia, cred ca nici astia de la Chocolat nu-s chiar asa de prosti…

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro