Mă ispiteşte o prietenă nouă (mulţumesc, Andreea!) să-mi dau în petecul al’ bun…
Îmi zice – “muerteee por chocolate!!…tu suie pe catchy că io gătesc!”
Atât mi-a trebuit ! Ce să fie mai plin, complet, rotund, cremos, parfumat, ameţitor, îmbietor, ce să te zăpăcească şi să te înrobească, mai bine şi mai voluptos, decât ciocolata? Şi nu, n-am să folosesc un atribut care se vrea luxuriant aşa, pe care îl tot aud în ultima vreme adăugat minunii ăsteia, anume “indecent”. Nu! Ciocolată este cel mai decent drog ever !
Deci, delirul de azi se numeşte – negresă cu cremă de mentă (sau da, da! – “dementă”!)
Pentru tava rotundă clasică de tort, de 26 cm diametru, avem nevoie de :
4 ouă mari
200g zahăr
125 ml smântână dulce (de frişcă, cea cu min.33% grăsime – ştiu, ştiu, mă înjuraţi, asta e, mi-o asum!)
125 ml ulei
1 lingură mare cacao neagră
125 g făină
1 plic praf de copt
100 g ciocolată amăruie min. 55% (eu m-am mai obrăznicit şi am folosit şi ciocolată cu coajă de portocală confiată sau flori de lavandă confiate…cu alte cuvinte, ne sacrificăm şi mai călcăm strâmb, numai să fie ea, ciocolată, neagră şi fericită !)
La munci !
Albuşurile se bat spumă tare împreună cu tot zahărul şi se lasă un pic să aştepte.
Smântâna dulce se pune la foc mic şi stai cu ochii pe ea să o poţi opri înainte de punctul de fierbere – când e gata să se umfle pe margini (fără să fiarbă !) tragi vasul de pe foc şi pui toată ciocolata tăiată mai mic, laşi să o cuprindă lichidul şi începi să amesteci până ajungi la un sos mătăsos şi uniform. Îl laşi un strop să se răcească dacă mai e nevoie, apoi începi să încorporezi, unul câte unul, amestecând mereu cu ţelul, gălbenuşurile, apoi uşurel tot uleiul, şi la final făina, lingura cu cacao şi praful de copt (musai cernute înainte, împreună, că nu se supăra). O să obţii un aluat, dens şi lipicios – în el începi să înglobezi albuşurile spumă, întâi 2-3 linguri, să-l îmbunezi niţel, apoi uşor, uşor, toată cantitatea, amestecând de jos în sus, nu circular, că să păstrezi cât mai mult din aerul prins în spumă. Când ai terminat de omogenizat totul, o să ai o compoziţie cremoasă, spumoasă, aerată, grea de parfum de ciocolată şi promisiuni de fericire! E gata să meargă la cuptor – tava unsă cu o picătură de unt şi tapetată cu hârtie de copt, la foc mediu 25-30 minute, cam 175°, cuptorul încălzit înainte, musai, ca de obicei. Coacerea unui blat-negresă NU poate fi măsurată, învăţată, îmblânzită ! Uită tot ce ştiai despre copt aluaturi de orice fel ! E o artă ! Trebuie să o simţi şi să ai încredere în ce simţi, 3 minute în plus sau în minus, pot schimba totul! Totuşi, cu ce te pot ajuta, în afară detaliilor tehnice de mai sus – blatul trebuie să se ridice, să fie cât de cât ferm şi să facă un fel de crustă care aduce cu bezeaua, poţi încerca blatul în mijloc, cu o scobitoare de lemn, curată şi… şi atenţie mare!… ea trebuie să iasă puţin lipicioasă, cu ceva fărâme de cocă umejoară, încă lipite şi ştii că e gata ! Nici un minut în plus, altfel blatul va fi uscat şi sfărâmicios… şi cam pierdut !
(* dacă vrei să faci o negresă simplă, fără cremă, poţi lăsa chiar mai cremos blatul, maxim 25 minute, la 175 °, până la a avea o consistenţă de ciocolată topită, puţin întărită, ca să ramană cremos, mătăsos, lipicios)
Buun… deci scoatem negresa din cuptor, şi o lăsăm să se răcească complet, în tavă. Blatul va fi foarte dens, nărăvaş, fragil… Nimeni n-a zis că o să fie uşor. Îl scoatem uşurel cu o farfurie deasupra tăvii, îl tăiem în două încetişor şi ca să iasă treaba bine, nu ridicăm cu mâinile partea tăiată, n-avem mari şanse să reuşim oricum. Cu două cutiţe late, lungi, luăm jumătătea de sus, ca pe o tava şi o punem direct pe platoul de servit, la fel vom proceda şi cu a doua jumătate, după ce punem crema.
Crema e chiar un răsfăţ… Avem nevoie de :
200 g mascarpone
4-5 linguri rase zahăr
100-125 g frişcă bătută tare, cu puţin zahăr şi vanilie
4 linguri sirop de mentă (aici posibilităţile devin irezistibil de multe – poţi pune în locul siropului, lichior de mentă, de banană, de afine, de lămâie, de orice te face pe tine să zâmbeşti !)
Rapid şi fără să insişti mult, cu mixerul pe viteză mică şi spiralele de cremă, omogenizezi zahărul în crema de mascarpone, adaugi frişca bătută tare şi apoi, una câte una, lingurile de sirop sau lichior.
Crema o să fie spumoasă şi o să-ţi menţină bine forma. Poţi acoperi cu ea prima jumătate de negresă, care aşteaptă deja, cuminte, pe platou, apoi poţi acoperi minunea cu a două jumătate de blat. La frigider cu nebunia!
Acum, lovitura de graţie – glazura de ciocolată…
Iarăşi simplu rău :
125 ml smântână dulce, de frişcă (min.33%) şi 100 g ciocolată neagră (min.55%, ideal 70% şi dacă simţi nevoia de mai dulce, poţi adăugă 1 lingura de zahăr în frişcă lichidă la început, să aibă timp să se topească).
! Calitatea ciocolatei e foarte importantă în toată reţeta, de aceea o alegem mereu pe cea cât de neagră, ea având o masă de cacao naturală mai mare.
Înapoi la glazură: frişcă lichidă pe foc mic, până la punctual de fierbere, apoi stingem focul şi punem toată ciocolată tăiată şi amestecăm până la sosul omogen şi unduios de arome. O putem turna imediat peste negresă, dacă se răceşte îşi pierde din manevrabilitate. Îmbrăcăm prăjitura complet, egal, vălurit, simplu, oricum, numai să ajungă la toată lumea !
Dacă ai timp, răbdare şi nervi de fier să o laşi la frigider de seara până dimineaţă, o să fie perfectă ! Dacă nu rezişti şi o guşti după doar câteva ore, tot va fi cea mai cea prăjitură de ciocolată şi vei zâmbi încă muuulta vreme, la amintirea ei !
Alte sugestii, acum, cât încă mai staţi jos, cuminţi, în faţa ecranului:
– puteţi face negresa simplă, tăiaţi în două şi în loc de cremă, puneţi tot un strat de glazură ca şi cel de deasupra
– sau deasupra glazură de ciocolată şi la mijloc un gem proaspăt de zmeură sau coacăze roşii sau cireşe (faceţi-l chiar voi din fructe congelate şi puţin zahăr, atunci, pe loc! Va promit că face toată diferenţa şi durează maxim 20 minute!)
– sau lemon curd/lime curd la mijloc şi glazură de ciocolată deasupra (lemon curd – cremă delicioasă de lămâie, sau lime, iarăşi tare uşor de făcut, găsiţi reţeta peste tot, sau mai lăsaţi ideea încă un pic la dospit, curând, curând am să revin cu o reţeta care o să includă şi lemon curd)
– sau cremă de cafea la mijloc şi pudră de cacao neagră în locul glazurii şi nuci/migdale caramelizate de-un capriciu aşa…(înlocuim siropul de mentă din reţeta noastră, cu lichior de cafea sau şi mai bine cu cafea expresso adevărată !)
Las loc de vis, şi sunt sigură că va mai găsiţi voi variante, inspirate… Eu am plecat să născocesc deja următoarea ispită!
Citiţi şi
Singurul lucru care contează la final de an
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
