Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Cine are nevoie de ceea ce știu?

29 April 2018

sintia raduParte din strategia mea pe anul ăsta e să nu treacă 360 de zile fără să ajut un pic țara mea. Vedeți ce misiune nobilă? În august, voi fi la București pentru vreo 3-4 săptămâni și-mi doresc tare, tare mult să țin niște cursuri/traininguri/discuții libere pentru oameni frumoși și pasionați despre câteva dintre lucrurile care mă interesează. Nu știu încă sub ce formă sau unde, dar dacă aveți idei, le primesc cu drag. A da, eu chiar cred că educația este viitorul României.

Iată câteva dintre my “daily obsessions” :):

1. Comunicarea cu mass-media internațională

Văd din ce în ce mai multe companii care vor în media în SUA. Îmi scriu că vor să îi ajut cu sfaturi, cu felul în care să arate comunicatele de presă, ce să facă, ce să zică în apariții, cum să se adapteze unei culturi bazate pe networking, and so on. Minunat. Însă tot timpul le spun că (din fericire) multe lucruri funcționează diferit aici pentru că mass-media per total e mai așezată, iar jurnaliștii nu sunt niciodată în pană de subiecte. Nu cei pe național, oricum. Eu nu am fost nici pe local.

Deci aș vrea să vă învăț cum să vorbiți cu reporterii în America, ce metode de abordare a unei publicații există aici, cum stabiliți relații, cum înțelegeți cultura de lucru și așteptările, ce înseamnă un comunicat de presă bun pentru piața asta, and so on and so forth. Țin mult la asta pentru că îmi doresc ca multe-multe companii din România să fie mediatizate peste ocean și dacă pot să vă ajut, I’d defintely do that. Însă cel mai mult va ajuta informația, nu că sunt eu aici și că-mi trimiteți mie mesaje. Sunt româncă, ok, dar sunt unul dintre sutele de reporteri cărora le puteți trimite info despre proiectul vostru. The world is your oyster.

2. Studiul în SUA

Am avut deosebită onoare să fiu bursieră Fulbright și să reprezint România în America timp de, iată, trei ani. Înainte de asta, am aplicat la peste 100 de burse worldwide, le-am și luat pe câteva și nimic nu mi-a plăcut mai tare decât să fiu instruită în diverse arii ale comunicării, mass-media, istoriei, tehnologiei, în locuri frumoase, unde mereu m-a așteptat cineva care să-mi prezinte cultura locală. În 2014, am fost admisă la opt programe mass-media de top din America și da, există an admission letter for a master’s de la Columbia University, pe unde se dau și premiile Pulitzer, și pe care mama o are în ramă acasă. Că deh, Ivy League dă bine pe pereți mereu .

Știu că procesul de admitere și mai ales finanțarea studiilor în SUA sunt pași în care mulți studenți români talentați sau profesioniști cu experiență în muncă se încurcă. Aș vrea să vă povestesc despre câte opțiuni există și despre câte puteți face ca să căpătați o educație bună pe care sper ca mai apoi să o aplicați în România măcar un pic și măcar din când în când.

A, și dacă sunteți pe Fulbright în 2018, do write, să va zic cât de frumos este și ce statut minunat aveți în SUA și că student, și că bursier, și mai ales ca Fulbrighter. Există o întâlnire prin iulie înainte de plecarea voastră în America, dar din păcate nu voi ajunge la aceea.

3. În trei ani mi-am descoperit pasiunea nemărginită pentru tehnologie, mai ales tehnologie în mass-media și comunicare. Ca reporter acum am o arie minunată de acoperit – lucrez în capitală și mă uit la tehnologie în afara granițelor SUA din biroul meu mobil (a se citi “me and my laptop”) cu vedere la Potomac, câteodată la niște ore imposibile, deci nu mă invidiați prea tare. A, da, și în timp ce eu scriu articole sau fac cercetare în domeniu, un băiat vâslește pe o plută, în picioare, îmbrăcat în George Washington, but that’s another story de care vă povestesc ca bonus .

La Reynolds Journalism Institute, am avut ocazia să îmi fac lucrarea de disertație pe design thinking în media tech și pe motivele și mijloacele prin care oamenii – mai ales jurnaliștii – pot îmbrățișa tehnologia care la rându-i le poate face viața mult mai ușoară și activitatea mult mai eficientă. Am lucrat în arguably (n.red. fără îndoială) cea mai inovatoare redacție din SUA, Washington Post, care nu este doar un ziar minunat cu premii multe, ci și o sursă de cercetare tech în mass-media globală, răspunzător pentru multe dintre instrumentele folosite de industrie în toată lumea. A, da. Și singură companie media din top 10 cele mai inovatoarea companii americane. M-am plimbat pe la Apple, Google, MIT să tot vorbim despre inovații media și cu dragă inima vreau să vin să vă povestesc despre noi strategii de business în industrie, de la global expansion and heavy tech investment, specifică publicațiilor cu milionari în spate, la blockchain publications și nișe, care o duc mai bine decât multe dintre media tradiționale.

Sigur că aștept orice idei aveți despre orice v-ar putea fi de folos pe acolo și nu trebuie să fie cursuri formale – pot fi și cafele și waffles la Grand Cafe Van Gogh, că mi-e dor tare de locul ăla. Și dacă vă place mai mult la picnics, ia vă rog frumos să o punem de un training în drum spre poalele Tâmpei. Ce loc mai frumos în care să va explic despre blockchain și strategii media? 🙂)

Big hugs from the GWash-dressed guy. I have no idea what he’s thinking 🙂.

Despre cine este Sintia, aici



Citiţi şi

Întoarcerea prostului din drum

Câteva neînțelegeri în marginea referendumului

A trăi între oameni e ca un fel de alba-neagra

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
503 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro