Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Cine sunt eu pentru ele?

27 March 2014

LucianDin când în când iau prânzul la un restaurant vegetarian. Mâncare bună, gătită în stil vegan, adică nimic de origine animală. Fără ou, fără lapte, fără smântână. Proprietarul s-a vindecat de o boală grea în urmă cu mulţi ani printr-un regim alimentar fără carne, iar de atunci vrea să-i înveţe şi pe alţii să mănânce sănătos.

Dar mie nu-mi place să mănânc singur. O masă bună asezonată cu o conversaţie faină se încadrează în categoria “Mari plăceri ale vieţii”. Aşa că, de câte ori mi se face poftă de hrană vegetariană, îmi sun prietenii. N-am reuşit până acum să atrag acolo niciun prieten mascul. Dorinţa lor de carne este întotdeauna mai mare decât curiozitatea de a încerca ceva nou. Cu o mică ironie, cu un zâmbet politicos sau cu un “îmi pare rău, am mâncat deja”, toţi mi-au refuzat invitaţia.

Prietenele mele au fost în schimb mult mai deschise. În decursul ultimilor ani am luat masa acolo cu Mihaela, cu Adela, cu Loredana, cu Marinela, cu Lucia, cu Adriana, cu Ioana, cu Luminiţa, cu Iunia şi cu alte câteva dragi prietene. Ba chiar şi cu o iubită. Când am realizat că, în doar câteva luni, am fost acolo cu mai bine de 10 femei diferite, m-am întrebat ce cred oare ospătăriţele despre mine.

man

Cine sau ce puteam fi eu în ochii lor? Vreun VIP nu, că m-ar fi ştiut de la televizor. Un patron grijuliu cu sănătatea angajatelor? Un director de companie multi-level marketing (că doar femei am văzut să lucreze acolo)? Un şefuleţ care le face avansuri pe rând tuturor colegelor? Un politician care strânge semnături pentru ceva candidatură? Sau vreun soi de guru pe care adeptele îl adoră şi îl urmează oriunde? Ori, mai rău, un regizor de filme porno care vrea să-şi cunoască mai bine starletele? (Scuze, fetelor!)

În cel mai puţin probabil caz, puteam fi un om căruia îi place să asezoneze o masă bună cu o conversaţie faină, din categoria “Mari plăceri ale vieţii”. Iar lista de posibilităţi rămâne deschisă.

Pe Lucian îl găsiți, tot, aici.



Citiţi şi

Vă rog să rămână între noi!

“De data asta nu mai fac”, dar cine s-a putut ține de cuvânt…

Gina și Geta

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
2,120 views

Your tuppence

  1. miruna / 29 March 2014 12:20

    :)) am avut o scurta perioada de timp in care am lucrat ca si ospatarita intr-un restaurant si aveam un client ca si tine…schimba partenerele, colegele de servit masa, in fiecare zi:)) si sa stii ca ale noastre comentarii se asemanau cu cele pe care le-ai mentionat tu :))…nu am reusit niciodata sa aflam care era menirea lui pe acest pamant, dar am avut si noi onoarea sa fim invitate la masa de catre dansul:))!

    Thumb up 6 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro