Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Cu bărbați neterminați n-ai ce face!

15 March 2018

Mi-e teamă că mi-ai stricat zenul, și nu pentru că nu e așezat al tău „cum trebuie”, spuse Aisha abia șoptit, astfel încât sa audă doar ea. Nici peste șase luni nu-l vei avea așezat, și nu pentru că am venit eu prea devreme în viața ta, ci pentru că nu ai putut să mă vezi așa cum sunt.

Mi-e teamă că am dat buzna peste o poveste neterminată și este mai mult decât evident că nu ai ieșit din ea pentru simplul motiv că nu ai putut scrie tu finalul! Pentru că ea a fost mai iute de mână și l-a scris înaintea ta! Cum altfel s-ar putea explica faptul că butonai pe internet și o urmăreai pe rețeaua de socializare, apreciindu-i pozele, când eram împreună?

Mi-e teamă că nici potriviți nu vom fi vreodată, din absolut niciun punct de vedere, spuse ea cu voce tare, apăsând pe fiecare cuvânt. Ne aflăm pe paliere atât de diferite în viață, fiecare luându-și diferit învățăturile și palmele, încât această întâlnire meteorică sau accidentală, spune-i cum vrei, va provoca doar stricăciuni minore.

femeie tigara rochie neagra

Nu-ți fie teamă, șopti ea cu glasul răgușit, pe ale mele voi avea grijă să le repar de urgență în forul meu interior, chiar de-ar fi necesar să plătesc un suprapreț. Dar parcă nici nu mai contează. A rămas  în urmă doar o mică părere de rău vizavi de conexiunea mentală, făcută praf în timp record, mai adăugă ea oarecum dezamăgită.

Aisha observase de-a lungul vieții că oamenii au darul sau, mai degrabă, masochismul de a strica orice lucru, chiar și pe cele mai frumoase, încă din fașă. De cele mai multe ori fără păreri de rău.

Se gândi că ar trebui, măcar din când în când, să-și asculte, dracului, instinctele și să se aplece cu mai multă atenție asupra semnelor pe care încearcă cu disperare să i le arunce în față Universul! Și au fost atâtea, Dumnezeule! Clar știe mai bine ce e bun pentru ea, ce i se potrivește și ce nu.

Dar ce face ea, în schimb? Alege fix cea mai proastă soluție, se aruncă orbește în gol, fără plasă de siguranță și fără să se gândească vreo clipă la consecințe. Atât de puțin instinct de conservare îi curge prin vene, atât de puțin se iubește. Are al naibii de mult de lucru aici.

În cap i se învârt zeci de rotițe. E contrariată peste limita acceptabilă. Se întreabă, mai mult retoric, oare de ce ar accepta o femeie, care face atâta cale și care își așază sufletul pe tavă, fără calcule meschine și fără interese materiale, să-i fie rănită atât de grav ființa interioară? De ce ar tăcea și nu ar riposta așa cum i-ar veni pe buze în secunda doi? Din prea mult bun simț? Educație? Mai este cazul în fața unei mitocănii? La atâta lipsită de scrupule?

De ce ar trebui să-i fie cuiva terfelit sufletul prin noroi și să-i fie perforate timpanele de cuvinte jignitoare, menite să-i altereze stima de sine și, totodată, prețuirea și respectul pe care le avea pentru cealaltă persoană până mai deunăzi?

De ce alege cineva să murdărească clipe frumoase, în condițiile în care abia dacă îl cunoaște pe celălalt? Gândurile îi țipă în cap și se amestecă contrariant, într-un amalgam de concluzii contorsionate. De ce? De ce? Se întreabă obsesiv. Se ivește un răspuns de după colț. Pentru că doar atât poate? Se știe că nu poți să ceri cuiva ceva ce nu are, nu-i așa?

Învăţase să nu urască şi să nu se răzbune, pentru că asta va face, oricum, karma în locul ei. Pentru ea ar fi o pierdere de energie inutilă și nu era dispusă să-și târască Sinele prin mocirla asta.

Totuși, nu se putea opri să nu se întrebe, cu o greaţă necamuflată, ce anume îl determinase să-și schimbe atât de mult comportamentul. Erau ani lumină distanță între autoproclamatul gentleman „undercover” și persoana dură și cinică, stându-i acum în faţă.

Aisha era ferm convinsă că atunci când vrei să-i transmiți cuiva din înțelepciunea acumulată și din cunoștințele tale, erijându-te în profesor, și dacă nu vrei să te anulezi din start, cea mai frumoasă modalitate ar fi să o faci cu duhul blândeții, să-i spui celuilalt, dacă greșește, pe un ton calm, în niciun caz jignind, apostrofându-l, pe un ton autoritar, abordând o atitudine agresiv-ofensivă și de dispreț față de tot ce reprezintă acea persoană, ce poartă sau cum se comportă, ce spune sau modul în care alege să-și ducă viața.

Aisha avea întrebări, multe întrebări. De exemplu, ce anume face din cineva un expert în ale trăirii vieții “așa cum trebuie” și ce anume îndreptățește pe cineva să emită judecăți de valoare despre o altă persoană pe care abia dacă o cunoaște și despre a cărei viață și zbateri de până atunci nu are nici cel mai mic habar?

Adevărații „învățători” sunt cei care au capacitatea de a transmite lucruri pe un ton calm, cald, într-un mod cât mai natural cu putință, fără să te facă să te simți inferior, fără valoare, prost, nedemn și multe aemenea. Supusă unui astfel de tratament, orice persoană ar simți cum îi pocnesc sinapsele instant.

Aisha simţea cum, inevitabil, se căsca o prăpastie de necuprins între ce ar fi putut să fie și ce nu va mai fi vreodată. 

Tot ce mai putea gândi era că nu mai avea ce căuta în locul acela şi că-şi dorea să devină urgent Harry Potter. Să poată incanta o vrajă să dispară cât mai repede.

Cu toate astea, înainte de plecare, a găsit în ea resursele necesare pentru a mulțumi pentru tot, deși nu știa clar și nu ar fi putut cuantifica în vreun fel ce însemna acest „tot”, în vreme ce el nu a considerat de cuviință să-i mulțumească ei pentru nimic!

În final, Aisha conchise că fiecare întâlnire ne adaugă experiențe noi pe scara evoluției și ne mai învață câte o lecție. Ne învață cum vrem și cum nu vrem să fim, cu cine am vrea și cu cine nu am vrea să trăim sau nu am putea sub nicio formă, pe cine ne dorim să avem în preajmă și pe cine nu.

Ne face să devenim cu o secundă mai înțelepți.

Guest post by Larisa Opriș

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Nevăstuica șefului meu

Mai întâi a plâns. Apoi a hotărât să se schimbe…

Ce este acela un copil din flori?

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
3,892 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro