Cu capul în nori

8 October 2010

De fiecare dată când se apropie un alt zbor, încep, aproape previzibil, să mă gândesc la condiţia umană. Psihologul de serviciu  spune că această tendinţă are legatură cu frica mea de înălţimi vs frica de moarte, ambele reprimate din raţiuni pragmatice. Stimabile, mie chiar îmi place să zbor!

Totuşi, în mijlocul norilor, atunci când trebuie să evaluez opțiunea de a răsfoi Cosmopolitan sau de a ma delecta cu The Economist, recunosc că esenţa umană îmi apare, în mod natural, ușor antagonică. Se pare că National Geographic, cu ale sale “Dezastre în aer” a avut un impact psihologic suficient de puternic, încât să mă determine să-mi analizez, preţ de câteva ore, relaţia cu Providenţa. Bineînţeles, nu ca într-o incursiune de dimensiuni ontologice, ci mai degrabă ca într-un exerciţiu superficial de contemplaţie, determinat de speranţa că un Creator suprem, bun şi iubitor, îmi va oferi o aterizare plăcută. Însoţitorul de bord îmi întinde zâmbind cafeau şi mă trezeşte din reverie. Îi mulţumesc din priviri şi, într-un univers paralel, îl intreb dacă ştie că Dumnezeu a hotărât: “Să facem om după chipul Nostru, şi după asemănarea Noastră”(Geneza 1:26), abia în ultima zi a creaţiei. Care Voi, Mărită Divinitate, şi până atunci la ce Visaţi?!

Deciziile le iei singur, sau există un board al directorilor? Iartă-mi impertinența, dar aş vrea să cred că deciziile cu impact universal se iau printr-un act democratic, supus unui audit… Dar nu mai contează, până la urmă Pamântul a primit două fiinţe purtătoare de energii creatoare. Astăzi, convieţuim 6.871.123.234 de exponate vii, împletite într-un melanj hipnotizant de culori, trăsături, zâmbete, lacrimi, săruturi, ideologii, credinţe, muzică şi gene.

Foto: Robert Braga

De aici, de sus, părem un produs eclectic al unei întrepătrunderi originare, născuţi din atracţia divinităţii spre divinitate. Într-o analiză cost-beneficiu, am putea concluziona că suntem un produs de o eficienţă incontestabilă, din moment ce, în fiecare zi, sunt create modele noi. Chiar dacă suntem o proiecţie atipică, cu fiecare nouă respiraţie, prindem încă o șansă spre perfecţionare.

Respiraţie diafragmatică, la lumina stelelor, pe o insulă pustie și rostind mantra „OM” – instructorul meu de yoga dixit. Acum, sunt turbulenţe… Brusc, fiinţa umană îmbrăţişează atitudinea umilă. Turbulenţele la zbor, precum și cele din viaţă, ne amintesc că omul a primit şi accidente, virusuri, devianţe, confuzie sau frică.  Poate este normal să existe și deficienţe în producţia a 6.871.123.234 (sigur s-a schimbat între timp) de modele. Însă, cine vrea să se concentreze pe aceste aspecte negative, atunci când am primit puterea imaginaţie?! Da, „Lumea este doar pânză, pentru imaginaţia noastră”, spune Henry David Thoreau. Pentru mulţi dintre noi, imaginaţia este apanajul spiritului artistic sau al lunaticilor. Pentru Piero Morosini, un guru al managementului organizaţional, autorul unor cărţi precum „The Next Generation Business Handbook”, „Managing Complex Mergers”, sau „Seven Keys to Imagination”, imaginația este cheia succesului. Oricând putem alege să visăm, să creăm, să progresăm. Așadar, în ciuda turbulenţelor din zbor, nu putem să uitam că trăim visul lui Icar, că putem admira norii de deasupra, că avem şansa de a zbura azi la Paris, mâine la New York, sau Kuala Lumpur, că am deschis graniţe, că lumea a devenit mică, foarte mică.

Acum aterizam… Din nou pe Pământ, din nou în taxi, pas cu pas, realizez că sunt în trafic, gaze de eşapament, poluare, apă pe terminate, petrol pe ducă, gheţari topiţi, foamete, corupţie, luptă pentru putere… Aceasta este lumea pe care am proiectat-o?! “Imaginaţia este începutul creaţiei. Îţi imaginezi ce ţi-ar plăcea, îţi doreşti ce-ţi imaginezi şi în final creezi ceea ce-ţi doreşti” – George Bernard Shaw. Asta ne dorim?! Da, omul are o structură antagonică, este un produs perfectibil… Da, are puterea de a naşte mituri, de a lupta, de a visa, de a crea.

Aştept cu nerăbdare un nou zbor…



Citiţi şi

Gelozia – Anatomia unei emoții care ne tulbură relațiile

Post-sapiens: omul care începe să se re-proiecteze

Andropauza (menopauza masculină)

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

  1. Alina / 10 December 2010 15:06

    Super articol, imi place stilul tau, exprima siguranta de sine. In plus, atinge un punct culminant….dupa care aterizeaza:-) Hmmm…si eu iubeam zborul pana intr-o zi cand turbulentele au fost cam exagerate. Si eu am tendinta inainte de fiecare zbor sa spun oamenilor dragi intr-un fel sau altul ca ii iubesc…hai sa mai sun o data inainte de a inchide telefonul mobil..ca si cum neintentionat mi-as lua adio. Sa nu mai vorbesc de emotiile prin care trec cand zboara cei dragi mie…si uite ca revenim la FRICA despre care scriai intr-un articol precedent. Mie imi este teama sincera sa fiu pt. ca sunt constienta de faptul ca se poate intampla oricui si oricand. De ce nu mie? Si uite asa simt bucuria si recunostinta ca avem voie sa traim. Si uite asa ajung la concluzia, ca e bine sa transmit mesajul adevarat sau neadevarat copiilor mei ca exista Dumnezeu care ne ajuta.

    Reply
  2. Laur / 18 October 2010 12:19

    Un nou articol, o noua contemplatie asupra realitatii. Astept cu mare interes fiecare nou articol. Nu pentru ca n-as avea ce face ci pur si simplu imi place.
    Cred ca fiecare poate face o introspectie la finalul careia poate realiza ce este de fapt sau cat de puternic este. In fond nu e vorba de o putere fizica ci una, mai degraba psihica. Acolo sus, in aerul rarefiat, printre straturi de nori, singura speranta este ajutorul divin. Acum depinde cat de tare crezi in asta, cat de mult sau cat de putin crezi ca te va ajuta. Personal cred si-mi pun speranta unei noi atingeri a pamantului, in bune conditiuni, o data in mainile comandantului navei si apoi .. sa nu nu apoi.. in primul rand in Divinitate.. apoi in iscusinta pilotului.
    Odata ajuns pe pamant uiti complet prin ce-ai trecut si chiar ca la un moment dat paleste bruc orice preocupare cotidiana in detrimentul trecerii cu bine peste turbulente sau caderi in gol de cateva sute de metri.
    Success Maria Kiraly! Astept cu nerabdare urmatorul articol.

    Reply
  3. mariana ochieng / 17 October 2010 17:19

    🙂 Oamenii care zboara ca tine au luat decizia de a trai individual, deasupra destinului colectiv, dar mereu cu ochii pe inconstientul colectiv, ca punct de referinta in zbor.

    Zambesc si ma bucur ca am citit ceva generos.

    Reply
  4. maria kiraly / 16 October 2010 15:58

    Multumesc mult pentru aprecieri, sper sa ne intalnim la viitorul zbor 🙂

    Reply
  5. ATRIT / 12 October 2010 21:10

    foarte frumos articolul si tare interesant…
    realizez cum se naste filozofia….din plictiseala….cum poate mintea zbura mai sus chiar decat avionul cu care zboara posesorul gandului, e bine totusi ca in final ai aterizat tot pe pamant si imi place concluzia ta “omul e perfectibil”, mai bine zis omul se adapteaza singur la sistemul in care traieste.
    Vede ca traieste intrun sistem corupt si devine corupt, vede ca sunt avansati lingusitorii si pupi-n-curisti si-si transforma limba in hartie igenica.
    com-ul meu nu prea are legatura cu articolul tau, dar eu traiesc mai mult prin frumoasa noastra tara si imi e tot mai greu sa-mi las mintea sa-mi zboare, o tin cat mai aproape de mine si-o hranesc doar cu greve si cu salarii taiate…

    Reply
    • maria kiraly / 16 October 2010 15:48

      Draga Atrit, cred ca omul are puterea de a schimba contextul in care traieste, prin forta modelului. Sesisez dezamagire in comentariul tau. Eu sper insa ca-ti vei gasi puterea sa visezi, sa-ti imaginezi un mediu in care sa te simti implinit, sa lupti, apoi sa-l realizezi. Foarte pragmatic si usor cinic comentariul 🙁 Insa nu cred ca aceasta este abordarea potrivita, pentru ca ea are sanse mari de a ne indeparta de succes. Eu sunt sigura ca fiecare dintre noi are sanse egale, la efort egal, sa-si atinga telurile. Depinde acum la ce visezi…

      Reply
  6. razvan / 11 October 2010 16:07

    foarte “filozofic”, dar trebuie sa recunosc ca si mie mi se intampla la fel 🙂

    Reply
  7. Robert / 9 October 2010 14:34

    F frumos scris articolul!

    Reply
  8. Teodora / 9 October 2010 11:52

    Nimic nu e imposibil pentru cei care cred…
    Foarte frumos scris, asa cum ne-ai obisnuit deja:)

    Reply
  9. Otilia Chiscanu / 8 October 2010 18:16

    Se spune ca este bine sa avem capul in nori si picioarele pe Pamant..iar cand zburam ..acolo sus, la acelasi nivel cu norii aia grasi si pufosi..sa ne gandim la toate cele expuse mai sus ..poate asa am gasi singuri raspunsuri la intrebarile terestre..:-)
    Frumos scris si acest text, felicitari si pe data viitoare !!! 🙂

    Reply
  10. steiman iacob / 8 October 2010 16:17

    Absolut genial! Absolut original. Analiza relatiei OM-Divinitate, prin prisma sistemului decizional al companiilor listate. By the way, crezi ca actuala reprezentare a Divinitatii va avea destinul ENRON? Crezi ca pentru epuizarea resurselor ar trebui sa plateasca actionarii sau CEO-ul? Eu cred ca CEO nu a comunicat corect cu actionarii, pentru ca a lasat Boardul sa-i traduca strategiile. Poate Isus, este singura dovada de sistem democratic, pentru ca este si reprezentant al actionarilor, dar si al directorilor…Vezi, mintea mea a plecat deja spre un nou exercitiu de creatie, unde imaginatia predomina.Unde traiesc domnisoare care viseaza la astfel de teme, si se plimba purtand un COSMO si un The Economist 🙂 Sincer, in 5-10 ani, Romania va cunoaste the highest “bestseller”. Trust me, am simtit asta de la primul articol. Apropos, un coleg care lucreaza la o banca in Buc, pune pe intranet toate articolele tale. Suntem un grup care le citim si le analizam de fiecare data. De ce nu scrii mai des?! Si daca tot crezi cu atat de mare putere in ïmaginatie”, sa stii ca noi ne vom pregati pentru sesiunea ta de semnat autografe. Succes, noroc si multa inspiratie!

    Reply
    • maria kiraly / 16 October 2010 15:57

      Multumesc mult pentru apreciere! Sper sa nu dezamagesc 🙂 Nu cred ca actualul sistem de reprezentare a divinitatii va avea destinul ENRON(LOL, chiar de acolo mi-a venit ideea), pentru ca in ENRON avem un deficit de audit al actului decizional, cat si o supraestimare a performatelor corporatiei, plus frauda. Noi suntem inca in stadiul de lipsa de interes a actionarilor. Da, poate si asta a fost o cauza in ENRON, insa nu se aplica in contextul dat. Pentru mine, omul este o fiinta sacra, cu capacitati creatoare, dar si cu liber arbitru. Uneori am senzatia ca uitam de ce suntem pe aceasta planeta, sau ca nu ne intereseaza. Reiterez, nu am veleitati de filozof, I am more a dreamer. Apropos, ai citit “The smartes guys in the room”, sau poate ai vazut filmul?!

      Reply
  11. Oana Badea / 8 October 2010 14:10

    Imi place abordarea “sanatoasa” si poetica a zborului!

    Reply
  12. Ana / 8 October 2010 12:43

    Funny, filosofic si adevarat! Felicitari!

    Reply
  13. Romulus / 8 October 2010 11:51

    De obicei în timpul unei aşteptări, la coadă la ceva, la bilete, la carne, la lapte, sau pe drum lung cu trenul sau avionul, gândurile noastre se mai apleacă şi spre filozofie, spre sensul vieţii în absolut, spre mecanismele de ansamblu. În rest, suntem prinşi în realităţile mărunte, imediate şi fragmentate. Fără big picture.

    Reply

My two pennies for mariana ochieng Cancel

* required
* required (confidential)

catchy.ro