Cu românii în avion

Zborul KLM de la Bucureşti spre Amsterdam e de fiecare dată un spectacol! Tema este mereu aceeaşi; doar actorii sunt alţii, deşi toate rolurile sunt jucate în acelaşi registru. Nu-mi e de trebuinţă nicio revista sau vreo carte, pentru că e atât de multă vânzoleală în juru-mi, încât nu apuc să mă plictisesc niciodată.

A călători cu avionul, indiferent de durata cursei, presupune aglomeraţie, spaţii limitate, meschine, ceilalţi pasageri, fiecare cu preferinţe proprii, bagaje şi aeroporturi, fapt pentru care respectarea câtorva reguli de bază ar fi nu doar logică şi binevenită, dar şi obligatorie.

Nu şi pentru românii mei! De la aspect la comportament, reușesc să mă surprindă de fiecare dată! Ba mai mult de atât: mi s-a întâmplat ca fiind pe Schiphol, pregătindu-mă să mă îmbarc pentru o cursa intercontinentală, aş fi putut face pariu cu oricine că cei din grupul agitat asupra căruia-mi căzuse privirea, deşi era la o distanţă considerabilă de mine, erau de-ai mei… Nu m-am înşelat; probabil din cauza gesturilor, cine ştie?…

Mă uit în jur şi trec în revista toaletele de călătorie: femei îmbrăcate penibil, fie cu „hot pants”, fie cu fuste mini sau, indiferent de volum, leggings; maiouri decoltate adânc sau bluze transparente, în aşa fel încât să poţi vedea, fără nicio piedică, lenjeria de corp. În marea lor majoritate, doamnele sunt boite strident, ca sorcovele, şi „tencuite” mască, „a la Tutankhamon”, cocoţate pe tocuri cui la fel de înalte precum cele ale dansatoarelor din baruri, cu deosebirea că cele din urmă arată foarte bine, evoluează la bară, noaptea, şi nu cară genţi şi pungi uriaşe, prin aeroporturi, în miezul zilei!

Chiar dacă par a forma un grup compact, ele se împart în două categorii distincte: fătuci splendide ce-şi văcsuiesc frumuseţea, dorind să pară femei mature, şi femei care au uitat să se mai uite în buletin, la data naşterii…

Mămici cu copii mici. Şi ele se împart în câteva categorii, printre care: cele obosite, muncite, încercănate, cu un braţ încărcat cu tot felul de sacoşe, cu pruncul agăţat de ele şi pe care, cu celălalt braţ, trebuie să-l protejeze de rucsacul voinicului ce merge în faţa ei, şi care, în drumul spre locul lui din avion, fiind profund absorbit de muzica din căşti pe care oricum o aude toată lumea sau adâncit într-o convorbire telefonică deosebit de importantă şi de neomis, un fel de „băăă, îs în avion, îmi caut locu’…”, ori de câte ori întoarce uşor capul urmărind numerele rândurilor, „altoieşte”, pe lângă pruncul din braţele mamei, şi capetele ghinioniştilor care deja şi-au ocupat, conform cărţii de îmbarcare, scaunele aflate în imediata vecinatate a culoarului.

Mămicile sunt ajutate, în 99% din cazuri, de femeile din jur, pentru că reprezentanţii sexului tare nu au ochi decât pentru tocurile înalte cu nurii la vedere…

Apoi urmează categoria mămicilor penibile; nu pentru c-ar fi îmbrăcate după ultima modă adolescentină, deşi fizicul lor a depăşit de mult timp faza asta și cu cel puţin trei măsuri, ci pentru că se adresează buburuzei de câţiva anişori, din dotare, cât de tare pot ele, în aşa fel încât să fie auzite de cel puţin jumătate de avion, etalându-şi în acelaşi timp, atât calităţile de pedagog, cât şi posibilităţile financiare:

– Vrei să vorbim în engleză?

– Nu vreau…

– Deschide IPad-ul TĂU, că să te uiţi la ultimul film descărcat… Uite, îl deschid şi eu pe AL MEU!

– Nu vreau…

– What do you want, my child?

– ????

şi puţin iritată:

– Ce vrei?

– Să-mi dai înapoi maşinuţa; de ce mi-ai luat-o?…

Avem şi bărbaţi. Şi ei grupaţi în câteva „încrengături”. Junii par a fi traşi la indigo: scunzi sau înalţi, slabi sau graşi, cu sau fără burtă, toţi au, obligatoriu, plete nespălate, feţe ce par mucegăite din cauza bărbilor de câteva zile, căştile pe urechi şi sacul în spate, vorbesc tare, gesticulează şi abuzează de foarte mult folclor neaoş. Încălţaţi cu bocanci, deşi e cald ca-n mijlocul verii, îmbrăcaţi cu maiou şi pantaloni scurţi, pentru ca atât tatuajele de pe umeri şi braţe, cât şi cele de pe gambe să poată fi admirate în toată măreţia lor, iar odată cu ele, inclusiv excesul de pilozitate…

Urmează categoria puriilor: mulţi dintre ei prezintă aceleaşi simptome de amnezie privind data naşterii, precum doamnele cele bine „măltăruite”, aşa că, deşi bat lejer peste patruzeci de primăveri, iar pectoralii, ajunşi să se sprijine pe burtă ar avea nevoie de susţinere cu bretele, tot au senzaţia că fac parte din junime, îmbrăcându-se şi comportându-se ca atare: dacă nu în pantaloni scurţi, precis au izmene mulate pe coapsele de vădană, sugrumate şi aproape pocnind, închise cu mare greutate undeva deasupra prohabului şi la umbra binefăcătoare a burţii ce denotă, în concepţia lor, bunăstare! Unii, din păcate pentru privitor, au renunţat la bocanci şi-şi expun în sandale, sau chiar în papuci, călcâie cornoase şi copite îngroşate, verzui, nicicând pedichiurate… Printre ei îi remarcăm pe bărbații ce-au rămas blocaţi la moda anilor ’85, acum posesori a doar câteva fire de păr, rebele si răzlețe, total neîngrijite, cărunte şi lăsate vâlvoi. Nu-i putem trece cu vederea nici pe cei cu părul vopsit şi sprâncenele decolorate, în încercarea nereuşită de a transforma un balcanic bondoc, ars de soare şi cu trăsături de plug, în blond scandinav… Vorbesc tare, spun bancuri proaste, evident, despre femei, şi gesticulează vulgar.

Odată ajunşi la locurile lor, se vor aşeza agăţându-se cu ambele mâini de spătarul scaunului din faţă, ceea ce e deosebit de nepoliticos şi total nepermis în avion, dar pentru ei, merge oricum… Nu le-a spus nimeni că asta ar fi rolul cotierelor şi că nu e normal să-l deranjezi pe călătorul din faţa ta. E drept, nici călătorul din faţă nu ţine cont că scaunele sunt înghesuite şi, fără să gândească nici măcar o secundă, îşi dă spătarul cât poate de mult, în spate, cât să-ţi pună cafeaua în poală, deşi, la un zbor de două ore, mişcarea e absolut inutilă…

Cupluri. Destule şi acoperind şi ele, la rândul lor, întregul „portativ”… Tineri îndrăgostiţi; o plăcere să te uiţi la ei. Studenţi sau aproape de vârsta studenţiei; frumoşi, fericiţi, plini de viaţă, plecând în vacanţă sau, măcar pentru un weekend lung, la Amsterdam. Mi-i închipui, cu drag, hălăduind printre canale, muzee, magazine, bucurându-se de oraşul fantastic ce nu doarme niciodată, de terasele din Jordaan şi, de ce nu, de „coffee shop”-urile aflate la tot pasul… Se sărută din doi în doi metri, dar nu deranjează cu nimic; lor le stă bine.

Cuplurile de „midlife crisis”; astea sunt de două feluri: un mascul potent financiar, odată ajuns cu mertzan, lovele şi fumuri uită de familie şi de propriii copii, şi-şi caută fericirea în braţele unei fătuci recent ieşite din adolescenţă, pe care o duce, pentru a o impresiona, la cumpărături în Amsterdam. Ea, ca o floricică, dar încadrându-se perfect în categoria „boită ca sorcova” şi, obligatoriu, pe papainoage. „Mangafaua” e cea care asudă, aşteaptă cu răbdare zecile de minute necesare domniţei pentru a proba jumătate din magazine, cară pungile, plăteşte orice, fără să comenteze că ea cheltuieşte prea mult şi că el ar pierde meciul de fotbal, aşa cum obişnuia să zbiere la nevastă, iar dacă-i oboseşte cumva căprioara, comandă imediat un taxi, chit că văzând preţurile şi chitanţele, înghite-n sec şi înjură-n gând… În avion însă, închipuindu-şi nopţi de amor nebun şi nebănuind că ea, visând la antrenorul de fitness, îşi repetă-n gând lista de cumpărături, o ţine cuminte, de mânuţă, şi-şi priveşte trofeul, cu drag părintesc…

Varianta a doua ar fi compusă din acelaşi tip de bărbat, ros de o căsnicie din care a ieşit imediat ce a dat cu nasul de bunăstare, dar fiind grav „pârlit” de câteva ori în încercările cu „căprioare”, a avansat la categoria următoare de parteneră de scenă: cea trecută printr-o căsnicie eşuată sau ajunsă deja la 35 de anişori, niciodată purtătoare de pirostrii… Aşa că dânsul e fericit că nu mai trebuie să alerge prin baruri şi discoteci cu tânăra generaţie, în timp ce dânsa, exemplar îngrijit, spălat, deja bine „tunat” şi studiat, mulţumeşte providenţei, prietenilor, duşmanilor etc, inclusiv pe toate paginile de social-media, că a găsit boul care să-i împlinească visul unei vieţi fără condică şi care s-o treacă, musai, inclusiv pe la starea civilă, ca să intre și ea în rândul femeilor măritate. După aia, are ea ac şi de cojocul lui, că tot şi-a notat atent şi detaliat câteva obiceiuri dezgustătoare ce trebuie anihilate, plus cheltuielile aberante cu copiii ăia obraznici ai lui, needucaţi cum trebuie de „scorpia de fostă nevastă”… În avion stau unul lângă altul, liniştiţi, citind revista companiei aeriene; el articolele despre mașini, avioane și tehnologie, iar ea secţiunea cu articole „duty free” și destinații exotice, dar doar după ce-i oferă iubitului un colebil, să nu i se aplece…

Trec peste pasagerii normali, cei care nu ies cu nimic în evidenţă, călătoresc mult şi ştiu cum să se poarte în avion. Există femei românce, spectaculoase, mai mare dragul să te uiţi la ele: arătoase, rasate, decente şi îmbrăcate cu mult bun-gust. Bărbaţi eleganţi, deosebit de politicoşi, aranjaţi, curaţi și parfumați, cu mâini îngrijite, atent manichiurate. Cupluri normale, frumoase, de toate vârstele, formate din oameni ce duc cu ei, în priviri, lumina unui cămin fericit, unit, fie el cu ţidulă sau nu; mă uit la ei şi mă întreb dacă se duc să-şi viziteze prietenii, copiii, nepoţii, sau dacă pur şi simplu pleacă în vacanţă, sărbătorind ceva.

Şi pentru că am ajuns aici, câteva sfaturi pentru cei ce călătoresc cu avionul:

1. Îmbrăcaţi-vă comod, firesc, fără machiaj excesiv. Călătoria cu avionul nu e scenă și nici paradă a modei, pe lângă faptul că mai trebuie să ţinem cont şi de igienă. Cum de puteţi sta pe scaunele alea, cu „hot pants” sau mini, frecându-vă picioarele dezgolite de scaunul pe care s-or fi frecat şi şi-or fi lăsat celule epiteliale alte mii de pasageri? Nu există pantaloni de vară, sau fuste lungi? La fel, braţele. Purtaţi încălțări uşoare, lejere, fără tocuri. Dacă o femeie doreşte să fie elegantă când ajunge la destinaţie, nu o opreşte nimeni să nu-şi ia o pereche de pantofi cu toc în bagajul de mână, şi odată ajunsă acolo să-şi adapteze machiajul şi să-şi schimbe încălţările (sau chiar ţinuta) înainte de a ieși din aeroport. Dacă aveţi părul lung, strângeţi-l; nu e o plăcere să te trezeşti pe măsuță, sau chiar în cafea, cu fire de păr ale vecinului din faţă sau de lângă…
2. În avion, sub nicio formă, să nu va agăţaţi de spătarul scaunului din faţa dumneavoastră. Îl speriaţi (dacă a aţipit) şi-l deranjaţi pe cel care ocupă locul respectiv. Iar dacă în faţa dumneavoastră stă o femeie, aveţi toate şansele să o trageţi de păr. Pentru a vă ajuta să vă ridicaţi sau să vă aşezaţi, există cotierele propriului scaun. Folosiţi-vă doar de ele.
3. Dacă vă deranjează aerul condiționat care vă sulfa cu putere în față, închideți prin răsucire butonul aflat deasupra capului, nu îndreptați jetul spre alți pasageri.
4. Dacă zborul nu e de noapte, pe distanţe lungi, nu e nevoie să vă lăsaţi spătarul pe spate, la maxim. Nu faceţi altceva decât să incomodaţi pasagerul din spatele dumneavoastră, în cazul fericit în care nu-i puneţi direct, cafeaua în poală.
5. Dacă aveţi căşti şi ascultaţi muzică (sau urmăriţi un film, pe laptop sau tabletă), aveţi în vedere volumul, pentru ca pasagerul de lângă să nu fie deranjat de muzica dumneavoastră. La volum ridicat, inclusiv vecinul poate auzi. E neplăcut, când vrei să citeşti în linişte, să auzi, obligatoriu și în același timp, preferinţele muzicale ale celor trei pasageri din jur (în faţă, spate şi lateral).
6. Nu vă înghesuiţi la porţile de îmbarcare în avion fără să citiţi la care anume trebuie să aşteptaţi şi evitaţi să vă comportaţi precum în staţiile RATB. Nu vă enervaţi pe pasagerii cu carduri ce le asigură prioritate şi nu comentaţi aiurea, pentru că e un drept al lor; sunt cei ce zboară cel puţin o dată pe săptămână pe traseul respectiv şi nu le achitaţi dumneavoastră biletele.
7. Folosiţi civilizat toaletele din avion; există pe perete un suport cu colace din hârtie, pentru a asigura condiţii de igienă fiecărui pasager. Sigur că în timpul zborului sunt şi turbulenţe, fapt pentru care bărbaţii sunt rugaţi să nu-şi imagineze c-ar fi Niagara şi nici făcând exerciții la ora de caligrafie… După ce va spălaţi pe mâini, există un buton care evacuează apa cu săpun ce se strânge în chiuvetă. Nu vă lăsaţi zoaiele pentru a fi văzute şi curăţate de pasagerul următor. Şi, cel mai important, trageţi apa; şi pentru asta există un buton sau manetă. În mod normal, trebuie să lăsați toaleta avionului, după ce o folosiți, exact așa cum v-ar plăcea să o găsiți când intrați în ea.

Cam atât! Încercați, pe cât posibil, să faceți parte din categoria călatorilor ce nu ies cu nimic în evidență. Cu nimic în afara decenţei, educaţiei şi a bunului-simţ.

Drumuri bune, vacanţe plăcute şi să auzim de bine!

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂 Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.

Citiţi şi

Senin la scrutin!

Cine se tot amestecă în problemele interne ale României?

Românii și schimbările

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.