Am tot

Mira Field

27 June 2014

Nu mai departe de acum câteva ore, stăteam aşa, tolănită-n iarbă, cu mâinile sub cap şi cu ochii pierduţi în nemărginire, cochetând cu gândurile mele cele multe, ba alintându-le sau certându-le, ba fugărindu-le, ba rătăcindu-le printre crengile teiului ce străjuieşte-n pace, deasupră-mi.

De ce exact AZI, tocmai azi, douăzecișișapte Iunie, am starea asta ciudată, specială? O amestecătură de căutare şi regăsire, de evadare şi întoarcere, de dor, de foarte mult dor, şi de teamă.

Îmi tremură sufletul, mă doare stomacul de emoţie şi nu-mi explic dacă agitaţia asta interioară mi-e provocată de propriile-mi trăiri, de vântul ce înghesuie pe cer nori speriaţi, sau de florile mici, lipicioase şi bătute-n aur, flori ce întind spre mine dulceaţă cu iz de amar, prinzându-mă ca-ntr-o capcană …

Am ce am cu florile de tei. Mă atrag, mă uit la ele pierdută, le ating, le simt, le respir, mă bucură şi mă dor, iar ele mă iau şi mă poartă-ntr-o altă lume, într-o altă dimensiune, aducându-mi parcă, vârtej de imagini trecute şi actuale, suspendate undeva într-un timp fără timp, rătăcit pe drumul dintre minte şi inimă.

Mira FieldIniţial, mi-am tot spus că de fapt, pentru a fi fericită, nu am nevoie de nimeni şi de mai nimic. Găsesc în mine, în lumea aia greu de înţeles şi pe care o ţin ascunsă, tot ce-am strâns în drum: sunete, cuvinte, forme şi culori, bogăţie de frumos, bucurie şi tristeţe, senin neprihănit şi furtuni aprige, deopotrivă arsură şi dorinţă, aventură şi cunoaştere, înălţare şi prăbuşire. Locuri unde mă pot plimba în voie; plaja mea, cu nisip fin şi scoici sidefate pe care le culeg uitându-mă-n largul mării mele, cea care-mi îngână doar mie cuvântul, liniştea, zbuciumul şi tumultul. Am stelele mele, cugetul şi visul…  Am tot…

Doar că fericirea asta ar ajunge să-mi fie fericire, numai atunci când o voi fi putut-o mărturisi, doar atunci când voi fi putut-o împărtăşi cu cel drag.

E diferenţa aia uriaşă între “a avea” şi “a fi”, unde acel “a avea” e total lipsit de sens dacă “a fi” nu ar exista.

Fericire mi-e dăruirea totală. Mi-e bucuria, dragul meu, de a fi descoperit şi redescoperit unul în altul, ascunzişuri, defecte, sensibilităţi şi frumuseţi pe care, poate, doar noi doi ni le-am zărit; pe care doar noi doi ni le iubim.

Fericire mi-e nevoia de a mă reflecta în tine, şi de a ridica împreună, la ţărmul nostru, acea căsuţă a speranţei, trecând peste toate piedicile, peste toate furtunile, barierele convenţionale, ziduri grele, reci şi anoste.

Eddie Kuligowski, 1978

Fericirea mea, iubite, mi-e lumina din privirea-ţi caldă şi vorba domoală. E doar împreună. Mâna-n mâna. Unul trăind în celălalt.

Stau tolănită-n iarbă privind aiurea, spre nemărginire, cu flori de tei, dulci, lipicioase şi triste, în juru-mi.

Mă joc cu ele, mi le prind în păr, le respir, le simt şi le murmur, regăsindu-te la fel de mult şi-n ele. La fel de mult ca-n lumea mea lăuntrică, lumea mea cea ascunsă, lumea mea atinsă de iubire, lumea mea suspendată într-o zona de timp lipsită de timp, şi pierdută pe undeva, între minte şi inimă.

Da, fericire, mi-e doar împreună.



Citiţi şi

Nici azi nu-ţi vor fi sărutaţi ochii care plâng atât de des în ultimul timp…

Să crezi în povești!

Virgin la 35 de ani

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
2,822 views

Your tuppence

  1. Mira Field / 27 October 2014 22:34

    Marina, eu nu am scris niciodata despre niciun “Muppet Show”. E o confuzie nefericita.

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  2. marina / 19 August 2014 12:14

    e! si ca sa-ti astampar curiozitatae de ce comentez, iti raspund: pentru ca am citit undeva cum “Mira” isi numeste “eseurile” – literatura pentru coafeze. Curioasa am citit si eu, ca sa vad daca sunt mai bune decat “eseurile” ei despre “The Muppet show”.

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  3. marina / 6 July 2014 0:19

    Nu cunosc revista, dar este gazda acestei platforme, de aceea ii doresc autori si cititori frumosi si sinceri.

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  4. Mira Field / 5 July 2014 23:17

    Multumesc pentru raspuns, Marina. Sigur ca se puteau folosi ghilimele, si-l puteai cita cu placere pe prietenul pe care l-am amintit, si caruia-i apartin cuvintele. Inca o data, multumesc pentru vizita si pentru ca citesti Catchy, indiferent daca iti plac sau nu articolele mele. Sunt atatia alti autori talentati aici, incat am convingerea ca vei gasi ceva pe gustul propriu. Succes in continuare.

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply
  5. marina / 5 July 2014 12:16

    mersi de ora de gramatica, n-am avut rabdare sa numar punctele, dar nici o grija, stiu de cate puncte e nevoie. Mai mare greseala, insa, am facut, uitand sa pun ghilimelele si sa dau sursa. Sunt cuvintele Dumneavoastra …departe de mine gandul sa supar coafezele sau sa imi spun parerea despre un text, o autoare – despre care habar n-am.

    Thumb up 1 Thumb down 1
    Reply
  6. marina / 30 June 2014 23:10

    text pentru coafeze….

    Thumb up 0 Thumb down 1
    Reply
    • Mira Field / 1 July 2014 14:57

      Buna ziua, Marina 🙂
      Multumesc pentru comentariul de mai sus, si mai ales pentru faptul ca ti-ai luat din timpu-ti pretios, citindu-mi articolul. Nu mi-am inchipuit niciodata ca gandurile si trairile mele ar fi directionate catre un anumit grup de femei (sau barbati), delimitat de o anumita profesie, desi, sunt convinsa, ca cei ce le apreciaza, asa, “coafeze” cum sunt, bucurandu-se de toata stima mea personala, stiu cu siguranta ca regulile de punctuatie ale limbii romane numara trei puncte de suspensie, nu patru sau cinci … Sa auzim de bine si multe salutari lui Vlad.

      Thumb up 0 Thumb down 0
      Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro