Cum să am eu atâta noroc?

Catchy

26 July 2017

Pe principiul niciodată nu le-ai văzut și nu le-ai trăit pe toate, am avut recent o experiență cel puțin interesantă în cadrul ultimului meu interviu de angajare. Jobul – destul de bine modelat pe experiența mea – îmi făcuse cu ochiul de ceva timp, așa că la interviu m-am prezentat încrezătoare și, mai ales, entuziasmată. Discuția a fost destul de lejeră, nu a ocolit nici clasicele întrebări – dintre care cea cu „unde te vezi peste cinci ani” a fost vedeta – însă a poposit și pe terenuri, să le spunem, necunoscute.

Am fost întrebată despre pasiunile mele – inclusiv despre cele care aveau minime spre zero tangențe cu jobul – așa că discuția s-a relaxat și mai mult (curios de mult) și a valsat printre subiecte precum cărți, filme, călătorii, colecții și… elicoptere. Recunosc că nu știu cum am ajuns până aici. Este un punct cel puțin sensibil din istoria mea personală, despre care îmi propusesem să nu mai vorbesc vreodată. Visasem cândva să-mi pot lua licență de zbor, mi-ar fi plăcut să simt în propriile mâni forța de a învinge gravitația. Însă tocmai gravitația a fost mult mai puternică, căci m-a țintuit numai la nivelul solului, între joburi, casă și alte obligații cotidiene.

femeie happy

Dar la acest interviu, m-am trezit vărsând pe masa angajatorilor amănunte despre visul meu deja arhivat. Iar ei, curioși, intrigați, sau poate doar mânați de principii de psihologie care mie îmi scăpau în acel moment, au insistat pe subiect. Așa că, fără să-mi dau seama, am abandonat tonul relaxat și neoficial, schimbându-l cu unul ca de examen. Și astfel monologul meu a început cu prima întâlnire cu un elicopter care avusese loc într-un spațiu neconvențional – pe câmp, acolo unde aterizase unul – a continuat cu informațiile (nu foarte multe, recunosc) tehnice despre acest tip de aparat de zbor și, desigur, s-a încheiat cu tot ce știam eu despre, hai să spunem punctul terminus, heliporturi. Desigur că nu m-am abținut și le-am oferit și ultimele noutăți domeniu, și anume că în luna martie a acestui an a fost autorizat de Autoritatea Aeronautică Civilă Română primul heliport din țară construit pe clădirea unei unități medicale – la Spitalul Judeţean din Oradea -, și că, în urmă cu doi ani, la Brașov, a fost inaugurat cel mai modern heliport românesc, de data aceasta aparținând Ministerului Afacerilor Interne, dar și că în România există și heliporturi operate în regim privat, așa cum este și cel din incinta Complexului West Gate Business District, aflat în partea vestică a Bucureștiului. În total, din informațiile mele, șase heliporturi operaționale în toată țara, iar eu nu apucasem nici măcar să vizitez unul dintre ele. Și am tăcut, înciudată că m-am lăsat dusă de val și că mi-am oferit, așa, chiar de la primul interviu, sufletul pe tavă. Și unde? Într-o corporație…

HELIPORT

Ei, bine, și aici lucrurile au luat o întorsătură neașteptată. Am fost privită cu interes și simpatie și mi-au spus că, în aceste condiții, ar putea aranja să lucrez chiar de la sediul lor situat, ghici unde?, în West Gate! Wow! Asta presupunea, desigur, posibilitatea de a vizita heliportul complexului deținut de omul de afaceri Liviu Tudor. Am fost încântată, o veste bună nu vine niciodată singură, ca să parafrazez un cunoscut proverb. Așadar, obținusem jobul, iar acesta, cumva, mă aducea mai aproape de una dintre pasiunile mele. În plus, m-a încântat perspectiva de a lucra într-un spațiu urban amplu, care reunește zone de interes cu funcționalități multiple.

HELIPORT_2

Am plecat pe jos, meditând la cum există legături subtile între tot ceea ce facem, ce ne place și ne dorim în viață, la cum lucruri aparent diferite își găsesc nebănuite puncte de tangență, iar, în cazul meu, un astfel de punct era… ditamai heliportul!

Liviu Tudor

Liviu Tudor, viitorul meu șef 



Citiţi şi

O femeie nebună, nebună de urmat

Gorgiăs Inglănd

Mâna întinsă care (nu) spune o poveste… varianta franțuzească

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
4,433 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro