Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Dacă aş putea să-mi retrăiesc viaţa…

31 October 2019

Cineva m-a întrebat dacă ar fi să o iau de la capăt, ce aş schimba? Răspunsul meu a fost că nimic, dar apoi, gândindu-mă mai mult, m-am răzgândit…” spunea umorista americană Erma Louise Bombeck, după ce a aflat că se îmbolnăvise de cancer.

„Aş fi vorbit mai puţin şi aş fi ascultat mai mult.

În loc să-mi doresc să treacă mai repede cele nouă luni de sarcină şi să mă plâng de umbra de deasupra picioarelor, aş fi savurat fiecare minut, înţelegând că minunea care creşte în mine avea să fie unica mea şansă de a-l asista pe Dumnezeu la înfăptuirea unui miracol.

Nu aş fi insistat să mergem într-o zi însorită de vară cu geamurile maşinii închise doar pentru că abia îmi coafasem părul.

Aş fi invitat prietenii să vină la cină, chiar dacă ar fi fost covorul pătat şi canapeaua decolorată.

Aş fi mâncat popcorn în camera „bună” şi mi-aş fi făcut mai puţine griji în legătură cu mizeria rezultată la aprinderea focului în şemineu.

Mi-aş fi făcut timp să-l ascult pe bunicul bătând câmpii despre tinereţea sa.

Aş fi ars lumânarea roz, sculptată în formă de trandafir, înainte de a se topi pe raft.

Aş fi stat turceşte în grădină împreună cu copiii mei şi nu mi-aş fi făcut griji în legătură cu petele de iarbă. În fond, se spală.

Aş fi plâns şi râs mai puţin uitându-mă la televizor… şi aş fi făcut-o mai mult privind viaţa.

Aş fi contribuit mai mult la responsabiliăţile soţului meu.

Aş fi mâncat mai puţină brânză de vaci şi mai multă îngheţată.

M-aş fi dus în pat când m-aş fi simţit rău, în loc să pretind că pământul s-ar opri în loc fără mine.

Nu aş fi cumpărat niciodată nimic doar pentru că era ceva practic/nu lăsa să se vadă murdăria/garantat pe viaţă.

Când copilul meu m-ar fi sărutat cu avânt, nu i-aş fi spus niciodată: „Lasă asta, acum du-te şi spală-te pe mâini pentru cină”.

Aş fi spus de mai multe ori „Te iubesc”, „Îmi pare rău”, „Te ascult”, dar, mai presus de orice, mi-aş fi dat altă şansă, savurând fiecare minut, simţindu-l, trăindu-l cu adevărat, epuizându-l şi nu l-aş fi dat înapoi până când nu ar mai fi rămas nimic din el.”

Erma Bombeck 090393

Erma Louise Bombeck (povestea)



Citiţi şi

O poveste anormal de normală

O scurtă istorie a machiajului

Astăzi m-am dat cu rimel

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro