Studiind repartizarea geografică a zonelor cu densitate mare de leurdă, Oficiul Național de Silvicultura al Irlandei a remarcat faptul că aceste zone se suprapun zonelor împădurite reprezentate pe hărțile vechi. Leurda a devenit marker pentru arheologia silvică. Poate că rădăcinile ancestrale îi dau puterea. În multe limbi – engleză, franceză, germană, italiană – planta respectivă este cunoscută sub denumirea de usturoiul urșilor. La olandezi, este usturoiul bursucilor. Ideea ar fi aceea că, atunci cînd respectivele animale ies din hibernare, slăbite și mahmure, se reped prin pădure în căutarea leurdei, o mănînca și își recapătă vlaga. Dacă funcționează pentru urși, de ce nu și pentru oameni? Ce dacă noi nu hibernăm? Avem și noi astenia noastră de primăvară.
Familia usturoiului este mare, dar numai usturoiul comun este consumat cu regularitate. Putem recunoște întreaga familie după miros. Numele de Alliaceae vine probabil de la cuvîntul celtic «all» care înseamnă gust puternic, arzător, am spune noi astăzi «picant». El este dat de molecule volatile, ce conțin sulf, mai ales alliina, principala responsabilă și de miros. Respectivele molecule sînt și foarte solubile; odată ingerate, trec cu ușurință în mai toate secrețiile noastre, inclusiv laptele matern. Pruncul nu este obișnuit cu asemenea gusturi și mirosuri tari; poate să refuze sînul, ceea ce nu este bine pentru mamă, care poate face depresie sau, mai prozaic, poate avea dureri mari în sînii rămași plini. Nu este bine nici pentru copil, pentru care laptele este singurul aliment accesibil, la momentul respectiv.
Față de usturoiul comun, leurda este mai «puternică», adică mai concentrată în substanțe sulfatate. Cînd planta se degradează sau este strivită, tăiată, mestecată, ea eliberează o enzimă care transformă alliina în alicină, moleculă cu miros mai puternic, dar și cu multe virtuți, unele dovedite, altele bănuite doar.
Leurda, aliatul nostru
- Alicina are proprietăți vasodilatatoare, ameliorează circulația sîngelui, reduce riscul de hipertensiune.
- Micșorează (modest, e adevărat) cantitatea de lipide circulante, favorizează scăderea colesterolului, ceea ce previne ateroscleroza.
- Leurda este aliatul nostru de inimă, mai puternică decît usturoiul. Dar, poate, mai slabă decît medicamentele.
- Mai are și calități antiseptice, mai ales la nivel respirator și cutanat.
- Ea este folosită în combaterea infecțiilor pielii, în uz extern. Proprietățile antibacteriene/antifungice se datorează tot componenților cu sulf, tiosulfinați. Frunzele se pot folosi direct sau macerate (suc) pentru a favoriza vindecarea și cicatrizarea rănilor infectate.
Cam astea ar fi virtuțile recunoscute, descrise deja în papirusurile Egiptului antic. Alte proprietăți rămîn discutabile, dar fascinante.
De exemplu: Principala noastră stație de epurare, ficatul, folosește o serie de enzime conținătoare de sulf, ceea ce sugerează că leurda (ca și usturoiul), bogată în acest element, ne ajută să ne debarasăm de exogenii nedoriți. Dovezile științifice nu sînt (încă) limpezi, dar credința în potențiale beneficii „detox” ne ajută să uităm mirosul. Farmacopeea chineză este mai categoric în favoarea proprietăților purificatoare ale plantei, numită pe acolo xióng cōng.
Structura chimică a allicinei îi poate conferi proprietăți antioxidante, iar stress-ul oxidativ este implicat în multe boli degenerative, inflamații cronice, cancer. Acțiune anti-oxidantă posedă și alte molecule din frunzele leurdei: flavonoli, derivații fenolici, vitamina C. O sută de grame de leurdă conțin de trei ori mai multă vitamină C decît aceeași cantitate de suc de lămîie. Merită menționat și aportul de seleniu; el intervine în eliminarea unor ioni de metale grele, toxice, cum ar fi: plumbul, mercurul, cadmiumul.
Putem folosi frunzele de leurdă fie în salată, fie în diverse preparate (pesto, omlete, sosuri pentru pește). Dat fiind că urșii o mănîncă primăvara și că, astfel, redevin puternici, o vom consuma și noi în același anotimp, cînd frunzele sînt fragede și parfumate. Mai spre sfîrșitul verii, putem consuma și bulbul, în aceleași condiții ca usturoiul comun.
Elogiu leurdei
Călugărul elvețian naturopat Johann Künzle (1857 – 1945) face un elogiu remarcabil leurdei: «ea purifică întregul trup, gonește umorile bolnave și întărite, purifică sîngele, distruge substanțele nocive. […] Tinerii care o consumă înfloresc precum trandafirii pe spalier și se îndreaptă ca un con de brad în bătaia soarelui (sic!)». Nu ne mirăm că leurda făcea parte din arsenalul magiei albe, cea care izgonea duhurile rele!
Ursul, bursucul, alte animale care hibernează, se reped, la ieșirea din iarnă, să caute leurdă. Pentru ele, eventuala persistență a mirosului picant în respirație sau transpirație nu reprezintă o problemă socială. Ierarhia valorilor, la celelalte specii, pune pe primul loc sănătatea. Cît despre astenia de primăvară, ea pare specific umană, nicio altă specie nu-și poate permite acest lux.
Vă salut și vă îndemn să aveți grijă trup și suflet de voi.
Pe săptămîna viitoare,
dr. Carip, practică liberală în dietetică, osteopatie, acupunctură și auriculoterapie
Citiţi şi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
