Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Dacă nu-i nimeni pe străzi, cui îi mai pasă de Porsche-ul tău?

27 March 2020

Robert Bugă, pe pagina lui de facebook: “Covid-19 o să pună pe pauză cultura ambalajului. Aparențele n-or să mai conteze o lungă perioadă de timp. Asta pentru că nu vor mai fi suficienți bani ca să le întrețină și nici suficiente poziții sociale. Ierarhiile sociale se vor întoarce cu susul în jos.

Covid-19 o să demonstreze că degeaba ai dat 200 de euro pe un tricou și 700 de euro pe o pereche de adidași ca să fii validat social. Stând în casă, nu te mai vede nimeni, în afara aragazului care râde de tine că ești bătut în țeastă și habar n-ai să-l aprinzi și a frigiderului care râde de tine că plătești mai mult pentru o pereche de adidași decât pentru produsele alimentare din el.

O să demonstreze că un autoturism a fost conceput ca să îți faciliteze deplasarea din punctul A, în punctul B, nu ca să fii tu validat social. Dacă nu-i nimeni pe străzi, cui îi mai pasă de Porsche-ul tău?

Covid-19 o să demonstreze că Smartphone-ul a fost conceput ca să îți ușureze viața, nu ca să faci din smartphone un scop al vieții. Să poți să comunici mai ușor, să poți să îți rezolvi treburile de la serviciu de la distanță, să poți să o vezi pe maică-ta cu o simplă atingere, chiar dacă e la 300 de km depărtare, nu ca să fii tu validat social că ai ultimul iPhone, care costă aproape cât bugetul tău pe un an pentru hrană și pe care oricum îl schimbi anul viitor, că nu mai e trendy. Și pe care îl folosești pentru aceleași chestii pe care le-ai putea rezolva și de pe un smartphone “no name”, de 10 ori mai ieftin.

Covid-19 o să demonstreze că cei care muncesc pe câmp și cei care cresc animale sunt la fel de importanți sau poate chiar mai importanți decât cei care stau în birou și fac tabele în Excel sau decât cei care cunosc limbajul binar și știu să-ți facă un rahat de aplicație mobilă care îți numără pârțurile… ai râs ca prostul de ei și i-ai încadrat în “pleava societății”, dar s-ar putea să îți arate că e mai important să știi când se seamănă grâul decât formulele Excel-ului. Când dă foamea peste tine, vrei pâine, nu confort!

Covid-19 o să arate foarte clar că, în secolul comunicării, boala secolului este SINGURĂTATEA! Jumătate din locuitorii Parisului și trei sferturi din locuitorii Stockholmului locuiesc singuri. Stând în casă singur nonstop și cu riscul foarte mare de a rămâne șomer, a avut vreun sens să-ți pierzi partenerul de viață pentru că îl neglijai, stând ca imbecilul câte 14 ore pe zi la muncă, disperat fiind să urci pe scara socială? A meritat să îți părăsești partenerul de viață doar pentru simplul motiv că nu evolua și el în ierarhia socială în același ritm cu tine? A meritat să îți pierzi prietenii, disperat fiind să aduni cât mai multe bunuri materiale, nemaiavând timp pentru interacțiune socială? Ce faci acum, când scara socială e posibil să aibă alte trepte?

Covid-19 s-ar putea să demonstreze că popularitatea nu înseamnă nimic. Te mângâie acum pe cap vreunul din sutele de LIKE-uri sau îți aduce un pahar de apă când ți-e sete?

Covid-19 s-ar putea să demonstreze că confortul financiar nu înseamnă mai nimic acum când stai singur în casă nonstop și te uiți la pereți. A meritat?

Covid19 s-ar putea să demonstreze importanța compromisului, importanța maleabilității, importanța iertării… Numărul divorțurilor s-a dublat în ultimii 30 de ani, numărul mediu al prietenilor apropiați a scăzut de la 3 la 2, numărul oamenilor care afirmă că nu au niciun prieten s-a triplat, conform statisticilor… E mai ok să fii al nimănui?

Covid-19 s-ar putea fi ocazia pentru o mare introspecție!

Covid-19 s-ar putea să însemne sfârșitul consumerismului deșănțat (și material, și uman). Desigur pentru o perioada limitată de timp.

S-ar putea să însemne reașezarea în fruntea societăților a valorilor umane și spirituale în locul celor materiale. S-ar putea să arate (cum arată și istoria, de fapt) că bunului material mereu o să i se schimbe prețul și “moneda”: cândva s-a plătit cu slugărnicia, apoi s-a plătit cu sânge, apoi s-a plătit cu libertatea, acum se plătește cu creierul și cu viața personală. Cum și cu ce o să mai fie bunul material plătit de acum încolo? Ce parte din tine mai tranzacționezi în schimbul banilor? S-ar putea să demonstreze încă o dată că banul ar fi trebuit să fie un mijloc, nu un scop. S-ar putea să reliefeze rolul important al familiei. Al partenerului de viață. Al fiului sau al fiicei. Al părintelui. Al prietenului. Al vecinului.

Covid-19 s-ar putea să fie un cutremur din punct de vedere al percepțiilor. Să schimbe din temelii trei sferturi dintre cele actuale. Să reducă drastic pretențiile nejustificate ale fiecărui individ de la alți indivizi. S-ar putea să apreciezi mult mai mult lucruri pe care le-ai avut în trecut și nu le-ai apreciat atunci.

S-ar putea să însemne întoarcerea la simplitate și la echilibru.

S-ar putea ca acest Covid-19 să te facă să te mulțumești cu mult mai puțin, că nu te mai satură și nu te mai mulțumește nimeni și nimic de ceva vreme!

Sau, iarăși, s-ar putea să fie doar imaginația mea de om plictisit de la atâta stat în casă și de la atâta fals în jurul meu! (Toată lumea acum își arată mușchii, băi, voi chiar sunteti penibili… sincer!) Sau de om idealist!

P.S. Pentru cei atât de imbecili încât să găsească textul ăsta ca pe un afront la adresa lor (că na, trăim în era ofensaților sensibiloși și pufoși) –  și eu am făcut jumate din tâmpeniile de mai sus! Dați-vă jos ochelarii de cal și priviți lucrurile fără ipocrizia clasică!”

Dacă cumva știți cui aparție aceste text (poate e o traducere, pentru că pe alocuri scârțâie exprimarea, dar mesajul este în regulă), vă rog să ne spuneți. Încercările noastre nu au dus nicăieri. Mulțumim. 

UPDATE: Am aflat cine este autorul: Robert BUGĂ. Urmăriți-l, dacă v-a plăcut cum scrie. 🙂



Citiţi şi

Nu-i român ca și covidul, nici covid ca sanepidul

Căci este mai ușor să treacă o cămilă prin urechea acului…

Cum să refuzi fericirea? Cum? Cum?

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro