Între toate formele de manifestare artistică pe care umanitatea le-a inventat și perfecționat de-a lungul istoriei sale culturale, dansul este una dintre cele mai complexe, antrenând toate cele trei dimensiuni ale ființei: trupul, spiritul și sufletul. El este ritual, magie și descântec vindecător, pentru că îmbină, într-un melanj impresinant de senzații, limbajul trupului celor doi dansatori și cel al muzicii, care îi imprimă un ritm personal, unic. Nicio ființă nu este identică alteia, așa cum niciun dans nu se apropie de altul, chiar dacă este performat de același cuplu, pentru că omul rezonează aici și acum, în funcție de stare, context și permeabilitatea sufletească datorită căreia îl integrează pe celălalt în propria structură sufletească.
Dansul are și o funcție ritualică bine reprezentată, nu numai datorită vechimii sale ancestrale, ci și faptului că reface, prin unirea celor două corpuri, misterul creației, fiind capabil să refacă, la scară umană, misterul sacru al hierofaniei. „Pe cer dansează lumina şi întunericul ca pereche. Pe pământ dansează viaţa şi moartea ca pereche. Dansul e acela care exprimă mesajul primitiv al creaţiei.”, spune Rabindranath Tagore, celebrul poet-filozof al Indiei. Vechi de peste 9000 de ani, el a însoțit omul la sărbătorile importante pentru el și pentru comunitate, creând bunădispoziție și antrenând spiritele.
Dansul este un eveniment la care partenerii participă total, desprinși din lumea reală, purificați de orice gând străin sau patimă ilegitimă, trăind la unison efectul de catharsis („purificare prin artă” – Aristotel). Melodia facilitează apropierea și induce starea de transă, atât de necesară fericirii, iar dansul devine, în acest moment, o adevărată operă de artă. Trupul devine euritmie pură, iar mișcările ilustrează frumosul în forma lui cea mai pură – grațiosul. Gesturile sunt instinctive, asemeni celor pe care le fac copiii, auzind o anumită melodie care exercită asupra lor o fascinație anume.
Dansul este cea mai frumoasă poveste a conviețuirii omului cu sine, cu celălalt și cu universul, într-o armonie deplină. Dansatorii nu au vârstă, pentru că dansul înseamnă ieșire din timpul profan și recuperare a stării paradisiace.
Între cele mai frumoase dansuri, tangoul argentinian mi se pare cea mai strălucită cale de comunicare cu partenerul și cu melodia, pentru că mișcările lui sunt încărcate de senzualitate și erotism, regizând adevărate povești de amor care se scriu în timp real, punând în scenă apropieri seducătoare sau momente de ezitare, despărțiri surprinzătoare, reveniri spectaculoase. Păstrarea echilibrului e esențială, dar partenerii găsesc puncte de sprijin în fiecare îmbrățișare sau, pur și simplu, înclinându-se spre corpul partenerului, care se pliază languros, desăvârșind „chemarea”. Un joc al seducției permite imaginației să „inventeze” scene fierbinți, de multe ori improvizate pe baza unor figuri clasice. Dacă urmăriți filmulețul de mai jos, îmi veți da dreptate. apoi, dacă veți dori, puteți citi mai multe aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Fără femei libere, lumea toată e în lanțuri
Nu, nu toate femeile sunt c_rve. Unele sunt gheișe, hetaire, curtezane
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
