Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Datorită și în ciuda ei, eu te iubesc

27 February 2019

E noapte. E frig și e aiurea. M-au inspirat niște gânduri de-ale tale, din trecut. Un trecut pe care nu vreau să-l cunosc, dar căruia îi mulțumesc pentru că te-a făcut așa. Așa de al meu. Așa de cald. Așa de aproape, mereu aproape, încât doare. Pe mine mă doare pentru că, uneori, simt că nu mă ridic la înălțimea ta. A puterii tale. A iubirii totale pe care mi-o arunci la picioare, fără să-ți fie teamă că port tocuri și aș putea să o găuresc. Dar, știi? Alteori e invers. Alteori am impresia că țin cerul într-o mână, că am o pasiune atât de zdrobitoare, încât te pierzi în ea și nu te găsesc.

Nu am crezut că exiști. Nu am îndrăznit să sper că există pe lumea asta cineva care să-și măsoare forțele atât de echilibrat cu ale mele. Un „cineva” care să mă îndoaie, să mă înalțe, să mă facă să privesc în sus, fără să-mi impute, după aceea, că sunt îngâmfată. Știi ce mi-ai făcut? M-ai înmuiat. M-ai făcut să privesc mai adânc în mine, să mă temperez, să-mi descopăr și partea mai puțin întunecată – pe care, cu îndărătnicie, o negam – și să o luminez. Și te-am găsit în mine. Se fac doi ani de când te cunosc și nu regret că te-am găsit. Cum spuneai și tu, acum ceva timp, când eram cât pe ce (a câta oară?) să ne despărțim, „au fost cele mai frumoase luni din viața mea”. Sună trist acel „a fost”. Haide să-l lungim. Îl avansăm la prezent cu „este” și-l prelungim la nesfârșit cu „va fi”.

Eu nu o să mai fiu „prințesă” cum, ironic, îmi spuneai. Tu nu vei mai fi „inert” cum, cu vehemență, te catalogam. Acum știu. Acum știu că, deși e noapte și e frig, deși nu mai ești on de o oră, deși la tv este reluare la „Urzeala tronurilor”, deși dormi, deși încă nu o fac, deși cred că soarta nu e un joc ai cărei pioni suntem noi, deși încă, cred în Dumnezeu, deși ai început să o faci și tu, chiar dacă, încă, nu recunoști, deși au început să-mi placă poeziile, deși sunt plină de neastâmpăr erotic, deși e totul încurcat, și, în concluzie, deși e primăvară, datorită și în ciuda ei, eu te iubesc.

Guest post by Arestatul fără umbră

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Cum să simt eu iubirea, dacă eu simt ceva ce seamănă cu ea

Dorința regăsită – Dolor y gloria/ Pain and Glory

Vrei să te dezmeticesc un pic ?

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,045 views

Your tuppence

  1. Ioana / 27 February 2019 11:07

    Mi-a placut foarte mult articolul, multumesc pentru postare.

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro