Ai văzut vreodată ilustrația „omul vitruvian”? A lui Leonardo. Nu Di Caprio. Da Vinci. Vinci este o localitate de lângă Florența. Nu lângă Roma. Știu că Roma îți place. Să revin. Ai văzut acea ilustrație vreodată? (Numele complet este Le proporzioni del corpo umano secondo Vitruvio).
Cu atâtea mâini te-aș strânge în brațe și nu ți-aș mai da drumul.
Cu atâtea mâini ți-aș mângâia chipul și te-aș face să visezi, apoi trupul, ca să atingem împreună extazul.
Cu atâtea mâini ți-aș construi piedestalul pe care să te țin o viață întreagă. Sau cel puțin o viață. Aș adăuga și brațele zeiței Khali, ca să fie mai multe. O știi prea bine, am vorbit despre ea, cum se numește în diferite culturi, mai știi? Romeo și Julieta? Tristan și Isolda ? Alea sunt povești? Hah! Abia povestea noastră va fi una ce va dăinui peste timp și din care se vor inspira generații.
Mă uitam deunăzi la ultima fotografie pusă de tine pe Instagram. Cuminte, de altfel. Ai proporțiile perfecte. Ai putea fi o zeiță, deși prefer să te păstrez pe pământ și să facem dragoste ca în vis. Să te scufund în apă adâncă, acolo m-aș baza pe tine să mă scoți, știi că nu știu să înot. Să presar în jurul tău petale de flori și să-ți fac fotografii incitante. Cel puțin incitante.
Mai știi cum a început? Să vedem… Rece. De ambele părți. Politicos. Nu mai mult de o lună când deja ne jucam. Ne declaram lucruri pe care, probabil, niciunul nu le credea. Apoi vârtej. Certuri. Dar și pasiune. Tot timpul, pasiune. Dorință. Aproape planuri. Din ce în ce mai mult și mai cald deși fiecare voia, sau credea că voia, altceva. Mult. Chinuitor de mult. Sfâșietor. Și trecu un an și ne-am hotărât, mai mult tu, să ne vedem. Ne era frică de întâlnire, fiecăruia din alte motive. Pretexte, de fapt. Și uite că ne-am întâlnit. Prima clipă a fost electrică. Am depășit, amândoi, așteptările celuilalt. Următoarele momente s-au prelungit parcă în eternitate și au fost la foc automat, nu după ezitări de ambele părți. Apoi, cu fiecare întâlnire, ne-am încălzit. Ne-am cuprins. Am început să curgem la fel. Am descoperit compatibilitatea din toate punctele de vedere. Acum ne respirăm unul pe celălalt, iar lipsa doare. Uneori, fizic. Dar ne învăluim și ne luăm cât mai mult din celălalt până data următoare.
Asta până va fi tot și pentru totdeauna. Iubirea și pasiunea fiecăruia îl țin în viață pe celălalt.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
My Policeman – Povestea tragică a dragostei interzise
Mi-a fost dor și am mai riscat o dată
Lumânările ard până la capăt. Și sufletul odată cu ele
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
