De ce am un câine și n-am un copil

Laura Baban

20 January 2015

laura babanM-am întâlnit zilele trecute cu o cunoștință. Ea își ținea de mână gâgâlicea de fetiță, de vreo 6 ani. Eu eram cu bicicleta și cu cățelul în coș. Îl dau jos să-l smotocească cea mică, căci amândoi se întindeau unul spre altul curioși. Noi, ăștia mari, ne așezăm pe-o bancă să recuperăm cele nespuse.

Și-atunci mi se trântește una care trebuia rămasă nespusă. ”Dar tu când faci un copil? Câți ani ai deja? 27?”, ”26 și 9 luni”, îi răspund în glumă. Dar prietena mea continuă. ”Tot timpul te văd plimbând câinele, dar nu mai bine plimbi un copil? Dacă vrei să știi, iubirea pentru câine dispare, ai să vezi. Cum rămâi însărcinată, cum ai să vrei să scapi de cățel.”

Auăleu, de unde să încep a-i răspunde?

Nu vreau acum un copil

Acum vreau să călătoresc. Vreau să ne mutăm dintr-o țară în alta oricând putem. Vreau să putem pleca cu cortul în orice week-end. Oricum e greu cu cățelul după noi, dar e mai ușor decât cu un copil. Vreau să fiu liberă, vreau să fug, vreau să mă cunosc, vreau să-l cunosc pe omul de lângă mine. Vreau să gust zilele și să-mi înțeleg rostul. Vreau să pot să mă smulg dintr-un loc atunci când nu mai sunt fericită. Vreau să-mi schimb serviciul atunci când nu mai vreau să fac ce fac. Vreau să pot dormi până la 10 dimineața. Vreau să mă duc în oricare sâmbătă la o petrecere. Dar cel mai important, vreau să construiesc lumea în care voi aduce un copil. Mica lume în care vom trăi ca familie, puținii oameni din jurul nostru, ”satul” unde-mi voi educa la rându-mi copilul.

Nu-s egoistă, sunt sinceră eu cu mine. Vreau să-mi trăiesc anii aceștia descoperind, încercând, învățând, crescând. Vreau să iubesc copaci, și mare, și poteci. Vreau să-mi iubesc omul. Să fim doar doi. Să-l pot privi din mai multe unghiuri, în mai multe situații, în diferite peisaje. Vreau să știu că relația noastră e puternică și-n afara balonului de săpun. Vreau să scriu scrisori de dragoste și încă o carte, vreau să îmi îmbrac rochiile fie vară, fie iarnă și să ieșim în câmp să facem poze.

Masurand lumea

Măsurând lumea

Vreau să pot să nu fac ordine în casă, să pot să nu răspund la telefon, să pot să stau cu o carte în pat un sfârșit de săptămână întreg. Iubesc copiii, iubesc foarte mult copiii, dar acum, la 26 de ani și 9 luni mai mult mă iubesc pe mine. Vreau să am timp eu cu mine. Să mă urc pe role și să-mi trag cățelul după mine. Să țopăim dintr-un oraș în altul pe bicicletă. Să dormim în trenuri, și-n gări, și-n aeroporturi, și sub cerul liber. Vreau să putem să mai plecăm o vară în Islanda să facem voluntariat. Să plantăm copaci, să strângem gunoaie, să cucerim munți.

Comparația copil-câine

Nu-mi place când oamenii cu copii și fără căței îmi spun că e mai bine să ai un copil. Ei nu știu cum e să ai un cățel. Așa cum nici eu nu știu cum e să ai un copil. Dar nu trebuie să am unul ca să știu că:

– un câine nu înlocuiește un copil

– un copil nu înlocuiește un câine

– dacă ai un copil, nu trebuie să ai și un câine

– dacă ai un câine, nu trebuie să ai și un copil

– un câine nu va fi niciodată mai iubit ca un copil

– un câine face și el parte din familie

– există oameni care își doresc un câine

– există oameni care își doresc un copil

– există oameni care își doresc și-un copil, și-un câine

– dacă x vorbeste numai despre câini, să-i fie de bine

– dacă y vorbește numai despre copii, să-i fie de bine!

Pentru mine, în orice comparație câini-copii, copiii câștigă. Dar să spui că ”mai bine crești un copil decât un câine” este prea mult, pentru că fiecare știe ce poate și ce vrea să crească. Fiecare cu treaba lui. Nu văd de ce toată lumea ar trebui să aibă copii și de preferat să-i facă la vreo 20 și ceva de ani.

Mai mult, nu văd de ce trebuie ales să ai un copil în detrimentul unui câine. Studii făcute pe reacția unor mame la vederea copiilor lor și la vederea câinelui familiei arată că se activează aceeași zonă a creierului. Cu aceeași intensitate și devotament. DAR, apariția copilului activează o zonă unică din creierul mamei, cea a protecției și a ”îndrăgostirii”. Altfel spus, ne iubim mult câinii, ne iubim mult copiii, dar de cei din urmă suntem și îndrăgostiți și într-o situație de urgență, între salvarea câinelui și salvarea copilului, am alege copilul. Cred că aici se aplică acel ”ai să vezi când ai să ai un copil”. Am să văd.

Laura Baban - Cu Domnul Tic la Nisa

Cu Domnul Tic la Nisa

Păi, și ce se întâmplă cu câinele?

Așadar, cred că am stabilit, dacă îmi iubesc mult câinele, nu înseamnă că e cazul să fac un copil. Dacă îl iau peste tot cu mine și-l pozez din toate unghiurile, nu înseamnă că îl consider copilul meu. Înseamnă că acum am un câine. Și peste ceva timp voi avea un copil. Sunt două etape diferite, care se vor împleti. Nu se întâmplă nimic cu câinele când voi face un copil (decât că, probabil, cineva o să-l tragă mai mult de urechi și-o să-l caute pe la dinți). Or să crească împreună. (Știați că cercetările arată că mamele care au locuit cu un câine înainte și în timpul sarcinii vor naște copii cu sistemul imunitar mai puternic? Pentru că expunerea la microbi este mult mai mare, ceea ce ajută corpul să se adapteze încă dinainte de naștere.) Ca să nu mai spun că ce poate face un câine în viața unui copil, nu pot face toate jucăriile din lume.

Și totuși, când fac un copil?

Nu știu, dar cred că e treaba noastră.

Pe Laura o găsiți și aici.



Citiţi şi

Pentru ziua de mâine nu te poate judeca încă nimeni

Se născuse zeiță

Trebuie să încetez, trebuie să nu mă mai gândesc la Zelda

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
171,782 views

Your tuppence

  1. Georgiana / 12 October 2016 23:24

    Draga Laura, dc tu esti un spirit liber si aventurier, asa iti vei creste si copilul. Cred ca un copil il facem atunci cand simtim, eu am simtit in urma cu aprx 1 an, pe cand aveam 28 ani, iar acum bebele meu are 4 luni (implinite ieri) si a fost de 3 ori la mare si 1 data la munte, prima data am iesit cu el din Bucuresti cand avea doar 1 luna si 1 saptamana. Am iesit cu rolele si carutul cu bebe, si functioneaza de minune (a fost cu noi si catelul, pt ca da..am si un catel pe care il iubesc la fel de mult ca inainte). Nu e chiar asa complicat cum face lumea sa para….uneori si bebeii dorm pana la 10, stau in wrap sau marsupiu, il poti lua oriunde daca esti relaxat si nu-ti faci 1000 de scenarii despre cei 1 mil de microbi si bacterii care roiesc in jurul lui pregatit sa-l atace – pt ca nu este asa, dimpotriva – cu cat ii ferim mai mult, cu atat mai sensibil vor fi. Sa nu ma intelegi gresit, nu incerc sa te conving, incerc sa te linistesc pt ca atunci cand va veni momentul, atunci cand vei simti, sa stii ca bebelusul tau este un plus in viata pe care o duci, este o completare a aventurii voastre, este o noua sa la bicicleta, este un nou personaj in fotografii, sa nu renunti niciodata la pasiunile tale atunci cand vine bebe pentru ca i-ai rapi cel mai minunat cadou pe care i-l poti oferi, traieste mereu la maxim, acum in 3, iar cand va veni bebe in 4! Viata este minunata, iar iubirea este infinita, singurele limite care exista sunt cele pe care ni le impunem noi.

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 41 Thumb down 4
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro