Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

De ce (nu) e bine să ai prietene

29 October 2018

Coafor de cartier. Ele, prietene, stau casca lângă cască și discută aprins, imposibil să nu le urmărește conversația.

– Iubita, nu știu zău cum îl suporți pe mitocanul de bărbată-tu. Decât cu un așa specimen la ușă, mai bine singură, spune bruneta trecută de 30 de ani. Poate de acum un deceniu și ceva.

– Așa ca tine, nu? îi răspunde fără urmă de ironie, blonda cu bucle în construcție.

– Da, de ce nu? Ți-am zis, eu sunt pretențioasă, eu nu mă încurc cu oricine. La mine bărbatul trebuie să… în fine, trebuie să aibă o listă lungă de calități, ce să mai, ca să mă merite. Dar ți-am zis, decât să fac compromisuri cu un nesimțit sau cu un curvar, mai bine stau cu unul scos la imprimantă… la cât de moderne sunt mașinăriile astea azi, mai că nu faci diferența!!

prietene, calatorie, vacanta

Fetele râd încântate, ca de cea mai bună glumă, deși nu chiar cu toată gura, că nici singurătatea brunetei nu e chiar ușor de dus, dar nici cuvintele ei către blondă nu sunt ușor de digerat.

– Zău că te compătimesc, draga mea. Nici nu vreau să mă gândesc cum îți stă mâncarea în gât când începe bărbată-tu cu bazaconiile lui sau să strige prin casă, cum face inclusiv când sunt și eu la voi. Ce, Doamne iartă-mă, ai găsit la el? Nu puteai să iei și tu unul mai… ca lumea?

– Așa ca tine? veni replica prompt, de data asta nu fără ironie.

– Eu n-am găsit încă ce caut… Știi cum e? E bine să fii și singură, până nu mai e bine. Dar nici…

– Da, da, nici… de parcă poți să știi de la început exact ce și cum.

– Cum să nu știi? Nu l-ai văzut că e nesimțit? Că vorbește cu gura plină, că nu știe să zică bună ziua și că i se învârt ochii în cap după femei ca titirezul? Că doar eram și eu acolo când v-ați cunoscut… și să-ți mai zic ceva, că nu am vrut să mă bag între voi, că, vorba aia, dar cred că nu mai e cazul să tac, că nu mai pot: să știi că, la numai câteva zile după ce ați început voi să ieșiți împreună, a început să-mi facă avansuri… înfocate, nu așa… ce bărbat e ăsta?

– Pe buneeee? Ochii blondei se măresc mai ceva ca buclele din cap. Și de ce ai tăcut până acum, așa prietenă îmi ești? Și ce s-a întâmplat?

– Nimic, ce naiba să se întâmple, l-am respins categoric și i-am făcut teorie. Mi-a promis că niciodată nu o să se mai uite la altă femeie în afară de tine și m-a pus și pe mine să promit că nu-ți spun nimic, să nu te supărăm, că a fost numai o scăpare din partea lui și că nici nu și-a dat seama și tot așa.

– Și tu l-ai crezut și ai tăcut?

– Păi dacă tu l-ai considerat suficient de bun cât să stai și apoi să te măriți cu el, l-am considerat și eu suficient de matur cât să se țină de cuvânt, na.

– Așa deci…

– Chiar așa… îmi pare rău că am vrut să te protejez.

– Rău, da… Și acum de ce nu mă mai protejezi, de ce mi-ai spus?

– Păi acum a întrecut măsura…

– Adică? Ochii blondei mai aveau puțin și-și luau la revedere de la orbite… era evident că nu se aștepta ca o banală zi de coafor alături de cea mai bună prietenă să ia o astfel de întorsătură.

– Te înșală…

– Ce face?

– Cum auzi, eu am niște ochi de zici că-s cititoare de coduri de bare, nimic nu-mi scapă, așa că, oricât s-a ferit el, tot l-am văzut că nu iese niciodată singur de la serviciu – știi că lucrez vizavi de firma lui. Iese de mână cu una tinerică și mărunțică, se urcă în mașina voastră, se giugiulesc nițel și abia apoi pleacă…

Blonda stă să leșine… îi face un semn coafezei și dă fuga la baie să-și arunce cu o tonă de apă pe față, mă gândesc. Rămasă singură, bruneta scoate mobilul, dă un telefon și numai ce se aude:

– Gata, am rezolvat, am pregătit-o cum am stabilit. Poți să-i spui liniștit că te-au concediat, nici n-o să clipească!



Citiţi şi

Povestea scrierilor mele triste

Dacă tot o facem, măcar să fie cu plăcere!

Puterea unui bărbat nu se măsoară în fapte și nici în vorbe multe

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
2,699 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro