După ce am publicat pe Catchy articolul „Să nu tragi de un bărbat, să nu-i cerșești iubirea, să nu-i cazi la picioare…”, un cititor a întrebat: „Dar invers nu se poate?” O, ba da, se poate! Și nu doar că se poate, dar se întâmplă. Poate mai discret, poate mai rar recunoscut, dar și bărbații pot fi părăsiți și durerea nu e mai mică. Așa s-a născut acest text. L-am rugat pe un amic care a trecut pe acolo să scrie ceva în oglindă.
Dragă prietenă, ce-ți scriu acum nu e un manifest al slăbiciunii, e un exercițiu de luciditate. Pentru că da, se poate și invers. Se întâmplă și invers. Se întâmplă mai des decât recunoaștem, doar că bărbații nu plâng la fel de sonor. Nu cer sfaturi și nu-și caută alinarea în grupuri de sprijin cu ceai de lavandă și prăjiturile. Bărbații, când sunt părăsiți, se închid. Sau se deschid — în fața unui pahar. Sau a altei femei. Sau a unei singurătăți care le toarce în piept ca un animal rănit. Mă voi adresa lor, știu că vă citesc și bărbați. 🙂 Pentru ei, oricât ar durea, sfatul e același: să nu tragi de o femeie care a ales să plece chiar dacă încă o mai iubești, să nu-i cerșești iubirea, să nu-i cazi la picioare.
Poate e adevărat ce spunea Khalil Gibran, trebuie să fie un adevăr acolo: „Dacă iubești pe cineva, lasă-l să plece. Dacă se întoarce, ți-a fost întotdeauna alături. Dacă nu, n-a fost niciodată.” Dar tu, cel care încă o iubești, nu o lăsa să plece doar ca s-o recâștigi. Las-o pentru că înțelegi. Pentru că, dincolo de nevoia ta, există dreptul ei.
Spre deosebire de bărbați, rareori femeile pleacă pentru că nu mai iubesc. Pleacă pentru că nu mai pot trăi în felul în care sunt tratate, mințite, înșelate, uneori chiar agresate. În România, la fiecare zece minute o femeie este victima violenței domestice. De ce ar mai sta? Ah, cum le înțeleg pe acele femei, și ah, cât îi urăsc pe acei bărbați care aruncă asupra tuturor umbra neîncrederii și spectrul neputinței de a fi om. Nu-i mai spune „am greșit, iartă-mă” după ce i-ai făcut prea multe și ea te-a tot iertat. Nu-i mai promite o versiune a ta care știi bine că n-a existat niciodată și nu vei fi niciodată. Fii onest. Cruță-i viața, mergi la psiholog,
În toată această minunată diversitate de oameni, cupluri, tuturor, bărbați și femei, ni se pot întâmpla cam aceleași lucruri. Și noi, bărbații, am iubit prea mult și am insistat să păstrăm relații cu orice preț. Chiar cu al nostru. Hemingway spune că “cel mai dureros lucru e să te pierzi pe tine în timp ce iubești prea mult pe cineva și să uiți că și tu ești special.” Ți s-a întâmplat? Ți s-a întâmplat. Așa că nu trage de ea. Nu implora. Nu transforma dragostea într-un scenariu ieftin de telenovelă cu lacrimi prin parcări. Da, știu, și băieții plâng. Dar puțină mândrie nu ți-ar strica. Ridică-te. Vino-ți în fire. Deschide-i ușa. Și dacă vrea să plece, las-o. Dacă e doar un joc, nu intra în el. Dacă e o decizie, respect-o. Dacă e o fugă, nu o urmări. Și dacă va vrea vreodată să se întoarcă, să știe că nu o aștepți în genunchi. Ci în picioare.
Și bărbații merită o iubire care nu trebuie cerșită. O iubire care nu pleacă atunci când e greu. O iubire care rămâne — nu din teamă, nu din comoditate, ci din alegere. Și dacă n-ai înțeles nimic din iubirea voastră, măcar învață ceva din plecarea ei. Să nu mai confunzi prezența cu disponibilitatea. Să nu mai iubești doar când pierzi.
Până atunci, închide ușa în urma demn și nu dispera. Fie se va întoarce și va fi bine, fie nu și tu va trebui să mergi mai departe cu tot ce ai învățat din această lecție.
Guest post by Adrian T.
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Lungul drum către iubirea adevărată
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
