De ce (nu) sunt invidioasă pe prietenele mele care se mărită

Laura Baban

10 August 2015

laura babanMaria cu Daniel s-au logodit. Ramona și Adi se căsătoresc pe 27 august. Și, ai văzut? Oana a născut, tocmai ce-a pus o poză din spital. Și fetița Elenei e o dulce, are aproape trei ani și cred că a fotografiat-o cu toate mutrișoarele posibile. Și soră-ta tocmai te-a sunat să-ți spună că e însărcinată, așteaptă al doilea copil. Pam-pam.

Multe evenimente din-astea pe metrul pătrat de Facebook. Parcă în fiecare zi se mai ia unu cu unu și doi devin trei. Colegi de liceu, de facultate, ori prieteni de aceeași vârstă. Mâini cu inele preafrumoase, poze splendide de la nuntă, sute de like-uri și comentarii cu urări de bine și, iată, prietenii tăi cei mai buni tocmai și-au cumpărat prima lor casă! Te bucuri pentru ei, cu adevărat, ți-s oameni dragi și prieteni vechi. DAR.

Spune-mi, ca între fete, nu-i așa că ai simțit de câteva ori și că-i invidiezi? Sunt sigură că nu-s doar eu în barca asta. Fetele singure le invidiază pe cele care-s într-o relație. Fetele care au un prieten le invidiază pe cele care se logodesc (cu atât mai mult cu cât poate sunt de mai puțin timp într-o relație). Alea logodite se uită peste gard la cele măritate. Cele măritate simt brusc că vor și ele un copil. (Iar alea cu copil se uită uneori cu jind la fetele singure, dar asta este altă poveste).

Știu exact cum e. Fiecare dintre noi am simțit, precis, că undeva, ca o boare de vânt, momentele frumoase din viața celorlalți ne ciocăne un pic în creier și pentru o fărâmă de timp simțim că viața noastră stă în loc. ”Iaca, n-ai fost și tu în stare să faci o logodnă, o nuntă, un copil, doi, acolo.” Fix așa, de parcă baba de la cinci s-a mutat în capul nostru preț de-un gând. Și nu mai termină de bodogănit.

Chestia e că încă nici nu-mi doresc și nu ne dorim toate astea, nu acum. Cândva, da. Dar nu acum, bre! Acum avem alte planuri, alte vise, alte fericiri de trăit. Așa că firimitura aia de invidie pe care am simțit-o uneori n-are niciun sens. Nimic n-o explică. Nada. Nothing. Te-ai simțit și tu la fel, nu-i așa?

Află că nu ești de vină. Și nimeni din lista ta de prieteni. Nici chiar baba de la cinci. În creierul tău vorbește, de fapt, o altă babă, pe numele ei scurt: Evoluție. (Și când vorbesc la persoana a II-a singular, vorbesc de fapt și cu tine, și cu mine). Așadar, ne batem cu milioane de ani de evoluție. Și, mai e ceva, toată lumea care trece prin aceste hotare ale vieții, e, brusc, în centrul atenției. Aș!, vrem și noi să fim în lumina reflectoarelor, dar asta nu-i un motiv să apăsăm pedala de accelerație. Căci soțul și copilul rămân mulți ani după ce toți oaspeții s-au risipit pe la casele lor, iar noi trebuie să fim pregătite pentru asta.

rain-happy-couple

Care a fost prima lecție din anii de școală? Să intrăm în competiție cu colegii noștri. Dar nu mai suntem la școală, așa că fă un pas înapoi. Viața nu este o cursă. Scopul nu este să ajungi prima la linia de sosire. Nu câștigi nimic grăbindu-te, ba din contră, de cele mai multe ori pierzi mai mult decât ai. O singură zi fericită, ziua nunții, nu înseamnă că ai semnat un contract cu fericirea ”până la adânci bătrâneți”. Pe termen lung nu ziua nunții e cea mai importantă, ci cum îți croiești căsnicia. Pe termen lung trebuie să-ți răspunzi corect la întrebarea: ”Sunt pregătită să fiu mireasă sau sunt pregătită să fiu soție?” – căci e o mare diferență. Încearcă să iei decizia pe care ai lua-o la 40 de ani, nu cea la care visai la 15 ani. Încearcă să-ți planifici mai degrabă viața de după, decât să-ți planifici nunta.

O relație cere mult de la suflet. Nu e vorba doar despre a găsi omul potrivit, e vorba și despre a fi tu omul potrivit. Și, sunt sigură, știi și tu foarte mulți oameni care s-au întors ”de dincolo” înfrânți: divorțuri, certuri, copii care se împart la doi și tot așa. Oameni care nu au înțeles pe de-a întregul ce înseamnă ”pentru tot restul vieții, la bine și la rău”. Oameni care nu au înțeles la 24 de ani că ar trebui să simtă la fel sau chiar mai mult și la 42 de ani.

O prietenă îmi spunea: ”Când m-am căsătorit, am primit multe priviri geloase și mici remarci pline de invidie. Fetele din jurul meu poate nu știau, dar, deși e ușor și fain să te măriți (n-aveți nevoie decât de-un inel și-o petrecere), căsătoria înseamnă de fapt multă muncă. Iar cu copiii e mult, mult mai greu. Foarte puțini reușesc să ajungă la linia de sosire împreună. Eu n-am reușit.”

”Împreună” ăsta e un cuvânt foarte mare. Și cere maturitate, cere devotament, cere sacrificiu. ”Împreună” ăsta nu se face pentru că ”Iaca s-au căsătorit Rodica și Marius, e rândul nostru acum”. ”Împreună” ăsta se construiește în timp. Timp pe care îl ai acum cu duiumul. Așa că zâmbește. Fii alături de prietenii tăi care trec prin aceste momente, ajută-i cu tot ce poți. Și bucură-te de viața ta, în stadiul în care e ea acum, că-i perfectă! Explorează, apropie-te de omul care vrei să devii, îndeplinește-ți visurile. Îmbrățișează fiecare clipă, călătoriți, trăiți-vă aventurile, cunoaște-l, adună amintiri și lecții despre voi. Sunt unii dintre cei mai frumoși ani din viața voastră. Trăiți-i pe îndelete.

Când veți fi pregătiți, se va întâmpla. Și va fi al naibii de fain.

Pe Laura o găsiți cu totul aici.

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂  Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Limite şi înţelegeri ale sufletului

Nu exista „noi”, eram doar eu și-un laptop…

Aşteptând un chip căruia să-i spovedeşti mângâierea

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
13,473 views

Your tuppence

  1. Laura / 8 January 2016 16:34

    Eu NU sunt invidoasa pe nici o domnisoara care are un iubit(doar cu numele), se logodeste(dar nu stie de ce), sau se marita(dar nu e 100% convinsa de ceea ce face). SUNT invidioasa doar pe familiile alea superbe, la care visez si eu, doar ca mi se intampla asta foarte rar, pentru ca nu prea exista :-)) Poate doar la suprafata, mie, mi se par superbe, probabil ei stiu ca nu e deloc asa. De asta ma vad nemaritata, poate doar daca imi ia Dumnezeu mintile o sa fie altfel.

    Thumb up 3 Thumb down 1
    Reply
  2. Maria / 12 August 2015 5:13

    Cu siguranță deciziile esențiale din viață nu trebuie luate pentru că așa spune lumea. Exemplele celor din jur nu sunt motiv suficient pentru a schimba etape. De asemenea, atunci când omul potrivit întârzie să apară, viața nu trebuie pusă în așteptare. Trebuie să ne fie bine cu noi înșine înainte de a cere altuia să îi fie bine alături de noi. Căutarea și ameliorarea continuă de sine sunt într-adevăr condiții necesare unei relații de calitate. Tinerețea trebuie trăită cu voioșie, curiozitate și entuziasm. Toate acestea sunt gânduri la care subscriu.
    Totuși acest articol conține și idei ce pot fi periculoase. Studiile arată tot mai des colapsul mai frecvent al căsniciilor precedate de perioade lungi de curtare sau de trai în doi prelungit. Cercetătorii (nu neapărat britanici) explică acest lucru prin alunecarea acestor relații către căsătorie din inerția obișnuinței în doi. În cazul conviețuirii partenerilor, o eventuală despărțire s-ar putea asocia cu numeroase alte neajunsuri: împărțirea complicată a bunurilor comune, calculele pragmatice, scindarea grupului comun de prieteni, custodia animalului de companie. Toate acestea adunate pot deveni motive în plus pentru care nepotrivirile puternic vizibile într-o relație tânără, vor fi disimulate și negate într-o relație cu vechime. Multe persoane nesigure de trăinicia și calitatea relației de cuplu au un discurs similar cu cel de mai sus, motivând prin traiul aventuros amânarea unui angajament. Căsătoria nu trebuie să fie sfârșitul aventurilor. Partenerii continuă să crească împreună și după nuntă iar amânarea momentului nu garantează obținerea variantei optime de sine.
    În al doilea rând este periculos a gândi că avem timp nesfârșit. În special pentru cuplurile care își doresc copii, din păcate, timpul nu este atât de răbdător. După 30 de ani ai femeii riscurile încep să crească pe numeroase fronturi. La început sunt procente aproape neînsemnate, dar din păcate de acolo continuă să crească. În plus, este nevoie de timp pentru copii să își cunoască bunicii și pentru bunici să se bucure de nepoți, este nevoie de sănătate fizică, entuziasm tineresc și percepția timpului nesfârșit pentru creșterea copiilor.
    Vârsta căsătoriei a crescut. Este o realitate socială, valabilă în special în rândul intelectualilor. Există numeroase motive în acest sens. Multe dintre ele sunt pozitive. Este la fel de adevărat că numărul divorțurilor a crescut iar conviețuirea premaritală a devenit regulă. Nu este rea în sine, dar țineți minte că un an e suficient pentru a cunoaște omul lângă care vă aflați. Nu știm cum ne vom schimba noi înșine în câțiva ani, este o amăgire a crede că prelungind curtarea îl putem cunoaște definitiv și irevocabil pe celălalt. Toată provocarea e în pariul pe care îl facem, în riscul pe care ni-l asumăm, magia e în creșterea în doi și în potrivirea perpetuă.
    În concluzie, aș zice să ne fie bine și confortabil pe cont propriu, să căutăm activ omul potrivit, să ieșim cu încredere din relațiile nepotrivite și să îndrăznim să pariem pe relația noastră atunci când simțim că e ceea ce ne dorim.

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 19 Thumb down 0
    Reply
  3. Ramona / 10 August 2015 19:10

    Nu sunt si nu voi fi invidioasa, pentru ca mi se pare cea mai mare defavoare facuta Eu-lui tau interior sa faci ceva (logodna, casatorie, copil, job in corporatie, vacante luxoase) doar pentru ca si X sau Y au facut asta si TRE sa urmam exemplul. Vrei sa faci ceva spectaculos ? Fii original, autentic, nu copia lectia suflata de altii ! S-ar putea sa iei nota 2 pentru copiere ! Sparge tiparele societatii, nu urma trendul care pe alocuri are aceeasi sumbra, cateodata, aplicabilitate si se ajunge tot la rezultatul nefericirii individuale. Cand iti dai seama, peste vreme, ca de fapt, tu nu voiai asta.
    Sondeaza adanc in tine ce iti doresti si ce te face fericit, fara sa-ti pese de altii (ca nici lor nu le pasa prea mult de tine, poate doar la nivel de invidie, sic !), dureaza poate si ani, dar e mult mai sanatos pentru minte, trup si spirit, in loc sa urmezi gloata.

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 13 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro