Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

De ce unele femei pot

20 March 2018

Mădălina GîdiuțăCățeaua mea este dintr-una din rasele puternice, periculoase. Am primit-o cadou și m-am gândit mult dacă să o iau, pentru că nu am știut cât de agresivă va deveni. Ei, bine, dacă nu îi stârnește nimic instinctul de animal de pază, este blândețea întruchipată.

Zilele trecute, cineva a lăsat poartă deschisă la curte. Ea stătea în fund, lângă poartă, și privea afară cu teamă. Cred că nu și-a pus vreodată problema să sară gardul, pe care l-ar putea escalada cu ușurință. Tot de frică! Sunt sigură că ar face asta doar dacă unul din noi ar fi în pericol. Atunci ar vedea cât este de puternică.

Uitându-mă la ea, mă gândesc deseori la femeile lipsite de libertate.

Libertatea pentru mine înseamnă lipsa fricii și neatârnarea de lucruri și oameni. Așa o definesc eu. Evident, dacă ai norocul să trăiești într-o țară liberă și într-o cultură “sănătoasă la cap”. În alte condiții, nu mă pricep să definesc libertatea.

Lisa mă face să mă gândesc la femeile care își abandonează de teamă toată libertatea lor, neavând nici cea mai mică idee despre cât sunt pe puternice.

Le înțeleg pe cele care fac asta de frică… am fost și eu acolo. Frică te paralizează și te face să te gândeșți că nu există altfel, că nu există nimic, doar un hău urât și negru în spate. Că, dacă renunți la ce ai, nu mai există viață și iubire, și lumina. Și alegi de frică să ții de răul cu care ești obișnuită, doar pentru că îl cunoști și crezi că știi să te descurci cu el.

femeie juliette

Nu le înțeleg pe celelalte femei. Nu înțeleg, deși văd des asta chiar la femei care într-o anumită măsură îmi sunt dragi, cum să renunți de bunăvoie la libertate pentru lucruri… pentru o geantă, o broșă, niște pantofi, pentru niște seri în oraș sau niște călătorii prin lume. Orice ar fi, orice ți-ar da, nu merită.

Nu înțeleg cum să dai în schimb libertatea. Nimeni nu oferă nimic gratis, necondiționat. Întotdeauna e un preț și de obicei e mare. Cu cât mai mult primești, cu atât dai în schimb părți din tine, până ajungi să te dai cu totul, să nu-ți mai aparții. Și de cele mai multe ori toate sunt date cu măsură, așa încât și dacă ai visa la libertate, dragă fată, nu o vei putea atinge! Nu vei primi atât încât să te poți elibera. Tot de multe ori, le primești cu împrumut. Adică le returnezi vrei sau nu, la prima supărare mai serioasă. Pe toate… ca o pedeapsa și o demonstrație de putere. Ca să vezi cât de mică ești. Nu știu cum e mai bine, viețile unora sunt complicate și este ușor de judecat, însă e necinstit.

Dar cunosc femei libere, care muncesc mult și au obligații, care nu au genți de firmă și nici broșe prețioase. Care nu au călătorit la capătul lumii. Dar au lumină în ochi și se mișcă într-un fel… liber. Sunt libere, au escaladat garduri, au pășit peste momente grele și au devenit din ce în ce mai libere și mai puternice. În față lor mă înclin, ele îmi inspiră libertate!

Pe Mădălina o găsiți și aici.

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Bioiubirea

Iubirea – oameni buni, oameni răi și oameni indiferenți

V-a fost dat să iubiți pe cineva vreodată cu toată ființa?

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

  1. ELLIE / 17 May 2020 14:25

    Corectat:

    Libertatea este înțeleasă diferit de fiecare femeie în parte. În urma cu vreo 12 ani, când eram și eu ieșită din facultate, Ambițioasă idealista, la fel credeam că femeile casnice și dependente de bărbați sunt niște proaste care renunță de bună voie la independenta și libertatea lor.
    Între timp însă, Life happens și m-am lovit de câteva ori foarte serios de zidul amarnic și dur al libertății pe care crezi că ți-l aduce o carieră, un job, așa zisa independenta care a venit la pachet cu niște costuri emoționale și psihice imense și care m-au trimis de doua ori în neagra depresie și în niște atacuri de panica devastatoare. Și nici bani nu aveam atunci să merg la psiholog ca să îmi tratez depresia și anxietatea, pentru că multinaționala nu îți dă niciun ajutor financiar sau bonus cu care să tratezi traumele pe care ți le creează mobbing-ul și medicul toxic de lucru…

    Nimic nu era bun din ce făceam, pentru doamnele șefe sau șefi, eforturile mele niciodată apreciate, orice făceam era un dead end, bârfe, invidii și discriminare la greu și toate astea pentru un kkt de salariu din care nu reușeam să economisesc mai nimic, pentru o mobilă de exemplu, un avans la credit ipotecar sau lucruri care îmi aduc plăcere, excursii și călătorii.
    Iar atunci când reușeam să plec în vreo excursie, la întoarcere jobul meu nu mai exista și eram invitata sa îmi caut altceva în alta parte, deoarece doamnele sefute nu suportau ca cineva din echipele lor să fie mai plimbata prin excursii decât ele.
    Și așa am realizat, încet-încet, ca jobul și cariera este doar o minciună bine construita pentru ascunde sclavageala pentru alții.

    Nu exista nicio independenta câștigată prin job pentru că ești mereu dependenta de o șefă și de o firma care dacă are chef, te poate da afara oricând. Și poate dura între 3 și 18 luni până sa găsești următorul job (vorbesc aici de joburi de birou mai acătării, nu casiera sau telefonista în call center).
    Schimbi joburi, schimbi companii, încerci sa schimbi și carieră, dar oamenii nu se schimba, mentalitățile șefelor nu se schimba și mereu ai “șansa” să te lovesti de una care îți face viata grea doar pentru ca este ea invidioasa pe tine, pe faptul ca te îmbraci mai bine decât ea, că estimează că ești poate mai inteligenta și mai plimbata prin excursii. Sau Doamne ferește să afle că tu locuiești la casa în București și ea în vreun amărât de bloc la grămadă cu maneliști gălăgioși.

    Concluzia mea personală, care mie mi-a adus pace și sănătate psihica, este că mai bine mă simt acum, deși sunt dependenta financiar de soțul meu, un bărbat blând, iubitor, respectuos care vrea sa mă vadă liniștită și fericită, decât să fiu dependenta de șefe isterice sau pasiv-agresive și invidioase sau de colective de muncă formate din femei, cuiburi de vipere, în care nu evoluezi cu nimic și mereu trebuie să îți aperi spatele și munca depusa. Și toate astea, pentru niște salarii de nimic. Nu merită să îți strici liniștea sufletească și sănătatea doar pentru iluzia libertății și independenței care ni se propovăduiește de către femei de “carieră”, majoritatea singurele sau divorțate, de la prea multe sacrificii făcute pentru cariera.

    2
    1
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro