Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Despre iubire şi jigodii

20 March 2012

Dacă există vreo combinaţie mai puţin reuşită decât iubirea şi jigodiile, chiar nu sunt curioasă să o aflu. (Nu, celebrul trio prune, iaurt şi bere nu se apropie nici pe departe de duo-ul nominalizat de mine.)

Iubirea presupune fericire, presupune nevoia de a-ţi primeni sufletul şi te face mai bun. Iubirea nu e în niciun caz un troc: te iubesc fiindcă mă iubeşti. Ţi-am dat inima mea, dă-mi-o imediat pe a ta la schimb. Iubirea e fericită fiindcă iubeşti. Da, ştiu, este un argument circular. Dar devii fericit fiindcă eşti îndrăgostit şi fiind fericit iubeşti nu doar un anume om, ci lumea întreagă.

O jigodie care se presupune singură îndrăgostită este la fel de lipsită de onoare şi de fericire ca şi înainte. De fapt e la fel de sociopat ca şi până atunci. Doar sentimentele sale (lui sau ei) contează, doar satisfacţia personală este demnă de a fi menţionată. Dacă nu i se răspunde la ”sentimente”, trebuie să caute vinovaţi. Iar vinovaţii trebuie să fie pedepsiţi pentru transgresiunea comisă indiferent de cadavrele victimelor colaterale.

Trecător sau ”vinovat”, nu poţi să rămâi indiferent într-un astfel de caz. Fiecare are obligaţia socială de a interveni şi a sancţiona. E postul Paştilor, deci mă simt mai înclinată decât de obicei să iau în considerare premisa creştină. Chiar dacă zis-a Domnul ”că a mea  e răzbunarea” şi Iisus a zis să întorci şi celălalt obraz, cred că a face asta e o greşeală fundamentală. Iertarea nu se poate acorda în absenţa căinţei. Iertarea are ca premisă fundamentală înţelegerea greşelii, căinţa şi dorinţa de îndreptare.

Un sociopat nu va înţelege că a greşit cu sau fără de pedeapsă. De căinţă şi îndreptare nu mai poate fi vorba. Pedeapsa va avea rol de dresaj, precum în cazul unui căţel. Pur şi simplu a doua oară se va teme să roadă papucii. Chiar dacă nu va înţelege niciodată de ce a primit chelfăneala.



Citiţi şi

Trebuie să vorbim!

După ce am făcut primul pas în afara zonei de confort, am avut parte de una din cele mai bune partide de amor din viața mea

Ce ai tu, nu mai găsesc în altă parte, ce am eu, tu știi de mai găsești, dar…

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
4,337 views

Your tuppence

  1. Raluca / 6 May 2013 21:33

    Tatal meu este tot o jigodie,m a desmostenit teoretic pt ca nu ii aduc foloase,a favorizat pe sora mea nu conteaza contextul,cert este ca atunci cand se va imparti ce a mai ramas din averea familiei,poate ca copii mei sa folosesca ceva ,ca eu nu m am ales cu nimic,probabil trebuie sa fiu multumita cu faptul ca,nu ma are la mana cu absolut nimic,vorbele lui trec pe langa urechea mea ,ca vorbele unui strain,jigodiile stau intotdeauna pe spatele cuiva,daca nu obtin nimic ,nici un beneficiu dupa urma ta,esti taiata de pe lista,la ultimul copil se termina ,.resursele,emotionale.financiare,mai conteaza,unii joaca la noroc,viitorul propriilor copii,mai ales acei copii de care nu ai nevoie,de ei te poti debarasa,este mai sigur pt tine ca parinte,sa scapi de copii nefolositori.si care te pot incurca.

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  2. Mirela Baron / 19 September 2012 19:59

    AHA!
    Ei bine , cu chelfaneala cred ca ramine SOCIOPATUL in cauza ! 🙂
    Dar de inteles …ma gindesc ca depinde de la “rasa” la “rasa” .
    Ei am glumit ca-mi da mina, dar totusi zic eu ca bataile sunt bune numai unde cu vorba nu se mai poate schimba prea mult !…si totusi bataia este un semn de SLABICIUNE , fie ce-o fi !

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply
  3. Belle d”Imagination / 20 March 2012 22:19

    E fericit sau pozează în a fi fericit?
    Iubirea e dăruită sau e minţită?

    Oricum, bagă-l în p***a mă-sii, faptul că împarţi cu el genele nu înseamnă că împarţi cu el şi sufletul.

    Thumb up 2 Thumb down 0
    Reply
  4. adrian tiglea / 20 March 2012 9:37

    tatăl meu, care este o jigodie, are parte de iubire. cum îţi explici asta? şi chiar e un om fericit. şi am, aşa, o idee că se va duce în rai, când va veni vremea postului Paştelui. Paştele mamei lui.

    Thumb up 0 Thumb down 1
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro