Despre viața de tenor cu George Ionuț Vîrban

11 April 2022

GEORGE IONUȚ VÎRBAN, 28 de ani, tenor

Solist al Teatrului de Operetă și Musical “Ion Dacian” București, unde joacă Candide – Leonard Bernstein, Koltoy – Viktoria și al ei husar de Paul Abraham, Alfred – Liliacul de Strauss fiul, și colaborator al Operei Naționale București unde Stagiunea aceasta joc Nemorino în Elixirul Dragostei de Donizetti și Lensky în Evgheni Oneghin de Ceaikovsky.

Pe George l-am întâlnit la sfârșitul lui noiembrie 2021, pe când încercam să găsim locul perfect pentru una dintre seratele muzicale OPERA FANtastica ale realizatoarei Radio România Cultural Luminița Arvunescu. Organizate mereu în colaborare cu „Asociaţia pentru Muzică, Artă şi Cultură”, acestea au menirea să-i apropie pe artiștii de operă de marele public. Iar George avea să fie următorul invitat.

Împreună cu Luminița Arvunescu

Deschis, vesel, încântat de proiect și de galeria de artă HNK care era mai mult decât visaserăm. Doar că pianul, o piesă altfel, nu îndeplinea decât criteriul estetic și ce ni s-a părut tuturor a fi idealul pentru acea ediție specială s-a volatilizat. Dar am rămas cu frumusețea locului și bucuria conversației. Și cum ce am apucat atunci să aflu despre el cerea o continuare, i-am scris. Iată ce-a ieșit.

Din întâmplare

De foarte mic cântam la grădiniță, cântam la scoală, acasă, peste tot. Eram foarte atras de orice fel de muzică difuzată la TV, ascultam și prindeam foarte repede linia melodică. Mama este croitoreasă și în anii 2000 lucra foarte mult acasă. Făcea haine la comandă și petreceam foarte mult timp cu ea în camera de lucru, acolo unde aveam și un televizor care mergea toată ziua pe un post de muzică. Fredonam cu ea toate cântecele, dar ea avea o afinitate mai mare pentru muzica populară și mereu ajungeam în zona aia de folclor. Mai târziu, observându-mă și intuind calitațile artistice, m-a înscris la un ansamblu de copii. Acolo am făcut primii pași pe scenă cântând la microfon. În același timp am urmat și cursurile Școlii Populare din Galați, secția orgă electronică – muzică populară. În viziunea ei, era mai potrivit pentru un tânăr din mediul rural să meargă pe această cale. Crescând, mi-am dat seama că nu îmi place foarte tare acest drum și m-am întors la muzica vocală. Povestea cu muzica clasică a apărut din întâmplare: când am fost admis la Liceul de Arte din Galați, eu am crezut că o să fac muzica ușoară, numai că nu era secție de muzică ușoară și am “aterizat” la prima oră de Canto clasic cu partitura în mână și cu vocalize, un teritoriu care îmi era total necunoscut. Aici am aflat că sunt tenor, că vocea mea este potrivită pentru operă și au urmat ani de studiu care continuă și în prezent, iar opera a devenit nu doar pasiunea mea, ci și meseria mea.

Scena

Primul rol

Primul meu rol de opera a fost Lensky din opera Evgheni Oneghin de Ceaikovsky, pe care l-am debutat in 2016 la Opera din Saransk, Rusia, și poate de aceea este și va rămâne cel mai drag rol din repertoriul meu. Am pus acolo tot entuziasmul meu, tot “patosul” tinereții mele, toate speranțele și gândurile unui tânăr solist la 21 de ani.

Cel mai greu rol

Rolul Tenorului Analog din Singularity de Srnka, opera ce a avut premiera mondială anul trecut, la Opera de Stat din München. A fost greu pentru că neavând o muzică propriu-zisa, o linie recognoscibilă, a fost mai dificil să îmi însușesc rolul, să îl descopăr și să îl memorez. A fost un act de creație, eram primul om care cânta acel rol, compozitorul asistând la toate repetițiile, și împreuna cu el și cu regizorul a trebuit să creez un rol de la zero, fără nicio referință.  Singurul canal de a ajunge la public era cuvântul și mai apoi mișcarea scenică, regia îmbinată cu efectele acustice din partitură.

Pe scenă te simți ca un actor care doar se exprimă altfel?

La conservator am urmat și trei ani de cursuri de actorie. Este foarte important să fii și un actor bun, face parte din acel pachet despre care vă povesteam mai sus, mai ales într-o perioadă în care regia devine primordială, în detrimentul muzicii uneori! Sunt un actor pe scenă, care are drept canal de transmitere a mesajului nu doar cuvântul, ci și muzica, ceea ce face ca actul artistic sa fie cu mult mai complex. Muzica poate transmite emoția și fără cuvinte, dar în momentul în care vine textul peste muzică, la care se adaugă și actoria, mișcarea scenică sau dansul, cu siguranța auditoriul va percepe mult mai profund și complex actul artistic. De aceea cred ca opera este atât de specială, pentru că reprezintă acest sincretism al artelor!

Tenorii și sopranele din generația ta și cei mai mari cu 10-15 ani arată ca niște actori – frumoși și în formă fizică de invidiat. 

Într-adevăr, majoritatea regizorilor de astăzi vor pe scenă personaje care să arate foarte bine, cu o condiție fizică foarte bună, cu un aspect plăcut. E mai degrabă o chestiune de gust, de curent artistic. Sunt unele teatre în străinătate care adoptă regii foarte moderne, dacă nu extrem de moderne, iar pentru a juca într-o astfel de regie, cu siguranță regizorul va căuta acest tip de cântăreți, care să arate foarte bine și să fie dispuși să facă pe scenă tot ce li se spune. Ți se poate cere să cânți la bustul gol, sau chiar mai mult, ți se pot cere tot felul de mișcări sportive, rostogoliri, cățărări, sărituri, tot felul de provocări care, după părerea mea, distrag atenția de la muzică și povestea respectivei opere și o pun pe montarea acelui regizor. De altfel, acesta cred că este și scopul, ca toți ochii să fie atenți pe ceea ce a creat el. Poți fi un cântăreț excepțional, dar trebuie să ai și un aspect plăcut, să fii acel pachet complet, altfel ai surpriza să nu treci de audiție.

Și… faci față, mai apar neprevăzute?

Apropo de regii moderne, tot în regia de la Singularity, am avut de simulat o scenă de sex, moment foarte jenant pentru mine, cel puțin la repetiții, era pentru prima dată când am fost pus în situația de a simula asta. Când am aflat exact ce vrea regizorul să fac, am stat o clipă pe gânduri, apoi ne-am privit în ochi eu și partenera mea de scenă și am început să râdem, dar nu era râsul nostru. A urmat cea mai dezastruoasă simulare. Trebuia să ne rostogolim de sus de pe cel mai înalt punct al scenei, scena fiind amplasată în pantă, și să picăm pe canapeaua amplasată în scobitura din mijlocul scenei. Noi nu numai că nu am picat pe canapea, ci jos, în mijlocul cercului de la o înălțime de 1 metru și ceva, iar în timp ce ne rostogoleam trebuia să cântam sunetele scrise în partitura ce imitau scenă “fierbinte”. A ieșit ceva total opus, o scenă de umor autentic, iar pe deasupra, după o serie de șapte spectacole plus repetițiile de șase săptămâni am rămas cu foarte multe vânătăi pe corp.

Vocea

E ceva ce domesticești, educi și stăpânești?

Vocea este ceva ce se educă. Dacă sunt datele necesare, acea energie, acel foc intern de care vă spuneam, atunci este foarte ușor de “îmblânzit” o voce. Este, însă, nevoie de foarte multă răbdare până se ajunge la acel control al vocii care să îți dea siguranța oricărui moment pe scenă. Încă din conservator m-am “luptat” să descopăr acest control al vocii mele, am apelat la tehnici de respirație, yoga, sport, iar toate acestea mi-au creat un mod mai complex de a-mi trata vocea. E normal ca fiecare dintre noi să avem fricile și temerile noastre în anumite momente, ele trebuie să existe, dar să nu ne copleșească. Cum frumos spunea doamna mea profesoara de canto Mariana Colpos: “să fim robi ai muzicii” adică să lăsam muzica să își facă traseul ei natural prin noi și apoi să îi dăm drumul să iasă la suprafață.

Când cânți, îți auzi vocea? Cum știi dacă ai cântat bine? Pavarotti spunea că simți de când pregătești nota, atât de fin este instrumentul.

Da, dar este o senzație diferită de cea a celui care mă ascultă. Este un fel de auz intern, înainte ca sunetul să fie emis propriu-zis, deja în mintea mea eu simt cum va suna o anumită notă sau pasaj muzical. Instrumentul vocal este foarte sensibil și dacă ajungi să studiezi în profunzime această minune care este vocea umană vei descoperi lucruri cu adevărat interesante. De exemplu, conexiunea dintre corp, minte și o energie mistică pe care trebuie să o controlezi și prin care îți poți controla și auditoriul. Vă spuneam mai sus despre vocea internă, eu mă raportez foarte mult la ceea ce face corpul meu, cum lucrează fiecare mușchi, organ sau corzile vocale în anumite momente ale cântului, in interior asta fiind ca un laborator, iar în exterior fiind emis  sunetul ca efect.. Este un proces nesfârșit și mereu mă surprind că descopăr lucruri noi, fiecare concert este pentru mine un fel de test a ceea ce am lucrat, dar și o bucurie că am împlinit ceea ce mi-am propus, să ajungă energia mea la cel ce mă ascultă!

Nu știu dacă am cântat bine, mă rog, în percepția mea poate a fost bine, dar îmi place să îmi iau mereu un feedback de la persoane de încredere care poate au fost în sală și m-au ascultat. E importantă și acea ureche externă pentru că el, publicul, simte altceva.

Cât timp îți ia să-ți încălzești vocea?

“Ritualul” meu de încălzire este undeva între 15-20 de  minute, timp în care îmi fac vocalizele, exersez anumite fraze, încălzesc corpul, îmi pun mușchii în funcțiune și activez zonele care trebuie să lucreze pentru mine. Apoi intru în repetiție sau în spectacol, dar niciodată fără această bucătărie proprie.

Ce fel de viață trebuie să duci, vrei-nu vrei, fiind tenor?

Nu cred că am un regim de viață special. În afară de somn și mâncare, mai ales când am o perioadă aglomerată, nu am nevoie de mare lucru. Nu pierd nopți, somnul este foarte important pentru voce, pentru refacerea corzilor vocale mai ales când cânt foarte mult. În rest, mă mai ajut cu tratamente naturiste cum ar fi propolisul, ceaiuri din plante, miere sau ghimbir.

Publicul 

Ceea ce faceți voi e cu adevărat remarcabil, e într-un fel o minune, ceva magic. Să cânți în săli uriașe, să emoționezi sute de oameni într-o seară cred că ține un pic și de miracol. Ai sentimentul acesta?

Este într-adevăr ceva magic să poți face o sală sa vibreze la unison. Să poți schimba ceva în omul care te privește, să își pună întrebări la finalul spectacolului sau pur și simplu să-și încarce sufletul cu trăiri. Emoția este ceva special, o energie care îți pătrunde prin toți porii și pe care e greu să o stăpânești, dar în momentul când ai reușit să o transmiți celui ce te ascultă înseamnă că ți-ai atins scopul. Nu sunt genul care să cânt pentru mine, să îmi placă mie să mă ascult cât de frumos a fost, îmi place să dăruiesc și dăruiesc din tot sufletul! Poate de aceea de fiecare dată după spectacol mă simt stors de puteri, când adrenalina se duce și mă liniștesc, cad într-o oboseală, dar care este foarte plăcută. Îmi place să fiu vulnerabil în fața publicului, dar este așa pentru că eu apar în fața lor foarte deschis, pentru că altfel nu pot crea ceva real, trebuie să pun pe tavă toate trăirile mele din acea seară. Îmi iau emoția asta din viața de zi cu zi, din bucurii sau necazuri și de multe ori necazurile fac și mai profundă trăirea pe care o am. Accesez amintiri sau situații pentru a scoate la suprafața adevarata emoție. Este magic și mă bucur că mi se întâmplă asta din ce în ce mai des în ultima vreme.

Publicul este oglinda a ceea ce îi dai?

Îmi place să cred că între scenă și public se creează o conexiune foarte puternică, un canal energetic cu flux și reflux în care eu dau ce e mai bun, primind la schimb o emoție și mai puternica. Publicul este cel mai bun “judecător”. Îmi iau feedback de la public pentru că e important să știu cum a ajuns mesajul meu la ei, la spectatori, și dacă mi-am atins scopul, acela de a provoca emoție, un gând bun, un vis, ceva din sfera asta.

Munca

Te distrezi sau muncești?

Sunt zile și zile. Uneori, când lucrez la o producție nouă, am senzația de muncă în primele zile, până când totul se clarifică, atmosfera se destinde, se relaxează toată lumea din jur și abia atunci apare acea senzație de plăcere și creație colectivă. Nu pot să spun că e o distracție, este o muncă plăcută, mai ales când lucrezi cu oameni care te fac să te simți bine în preajma lor. Nu îmi place să spun că merg la teatru sau vin de la teatru ca de la serviciu. Da, este meseria mea, dar cred ca e ceva special la noi, artiștii, și de aceea nu pot asocia asta cu mersul la job.

Ce cuprinde repertoriul tău?

O varietate destul de mare de genuri. De la roluri de opera clasică, cum ar fi: Nemorino din Elixirul Dragostei de Donizetti, Lensky din Evgheni Oneghin de Ceaikovsky, Laerte din Mignon de Thomas, Don Ottavio din Don Giovanni de Mozart, la roluri de operă de secol XX și contemporană: Dov in The Knot Garden de Tippett, Tom in Spring Doch de Kampe, Tenor Analog in Singularity de Srnka, roluri de operetă: Koltoy in Viktoria și al ei husar de Abraham, Alfred in Liliacul de Strauss(fiul), Graf Edward in Sânge Vienez de Strauss(fiul), Candid de Bernstein,  vocal-simfonic și Lied.

Tu te acompaniezi la pian?

Nu chiar, mi-aș fi dorit să pot ști să mă acompaniez foarte bine la pian, însă nu am studiat pianul înainte de a începe canto clasic și îmi este mai greu. Mă ajut foarte mult de pian atunci când învăț un rol, îmi dau anumite armonii, anumite linii de la orchestră pentru a facilita procesul de învățare. E drept, mulți colegi știu să o facă foarte bine și este de apreciat pentru că îți ușurează munca. Așa, eu trebuie să apelez la un pianist acompaniator pentru a-mi trece rolurile sau a mă pregăti pentru un concert.

Artiștii lirici o duc bine? Sau de când încep să trăiască fără griji?

Începuturile sunt grele în orice domeniu, așa este și în artă. Dar cu un efort susținut, cu perseverentă și seriozitate poți ajunge să o duci și bine. Ai nevoie de o stabilitate financiară, mai ales în timpurile astea pandemice, când o mulțime de artiști au rămas fără loc de munca, fără contracte și cu atâtea spectacole anulate. Nu este cea mai bine plătită meserie din lume, adică și aici lucrurile sunt un pic pe nivele, cu cât ești mai bine cotat, cu cât acumulezi experiență și cv-ul tău crește, cu cât închei cât mai multe contracte atunci viața ta poate deveni “fără griji”, dar doar financiar. Grijile rămân pentru că trebuie să te menții la un nivel, trebuie să ai grijă de tine și să întreții ceea ce ai, vocea!

Viitor

Creatori noi de librete? Opere moderne în care ai vrea să cânți?

Am avut ocazia la München să joc în câteva lucrări moderne, ba chiar o premiera mondială, anul trecut cu opera Singularity de Srnka, scrisă chiar pentru membrii studioului de operă. Am colaborat pe parcursul repetițiilor atât cu compozitorul, care încerca să ne explice cât mai pe înțelesul nostru ceea ce vrea să spună prin efectele sonore adăugate în partitură sau mai degrabă încerca cu ajutorul nostru să redea exact ceea ce a gândit în momentul în care scria. Libretistul lucrării a fost lângă noi pe tot parcursul repetițiilor, prin Skype deoarece este din Noua Zeelanda și din cauza restricțiilor nu a putut fi fizic la München, dar chiar și așa colaborarea noastră a fost fructuoasă. Ideea lor a fost in construi o “operă spațială”, un produs SF având în centru ideea comunicării dintre oameni, a relațiilor virtuale și a faptului că deși suntem conectați non stop la nivel de tehnologie noi tot trăim într-o singurătate permanentă.

Este greu să aduci un subiect ca acesta pe o scenă și să reușești să faci audiența sa înțeleagă povestea, mai ales că tehnicile de compoziție ale secolului XXI nu sunt cele mai “prietenoase“ cu linia melodică.

V-am povestit pe scurt această experiență pentru că, deși a fost un proiect care pe mine m-a provocat foarte mult, nu prea îmi doresc să joc în asemenea opere deoarece succesul lor este unul foarte scurt, din păcate. După o serie de spectacole ca acesta este foarte puțin probabil ca lucrarea respectivă să mai fie cumpărată și montată de un alt teatru sau chiar reluată într-o stagiune viitoare, iar munca pentru un astfel de proiect e colosală.

Cu cine visezi să cânți în duet?

Sunt foarte mulți artiști lângă care mi-aș dori să cânt, nu mai zic de duet, însă nu am o preferință în acest sens. Din fericire, am avut șansa la Opera din  München să evoluez pe scenă alături de nume mari ale liricii mondiale precum: Placido Domingo, Aylin Perez, Ermonela Jaho, Simon Keenlyside, Jonas Kauffman.

Pe ce scene ai cântat, unde vrei să ajungi ( ca apogeu profesional)? Ce-ar însemna „marea lovitură”?

Sunt încă la început de drum, iar șansele pe care le-am avut până acum au fost extraordinare. Am cântat pe scena Operei din München, Operei din Avignon, Konzerthaus Berlin, Shanghai Philarmonic Hall, Opera Națională Cluj, Opera Română Cluj și cea mai recentă, Opera Garnier Paris. Îmi doresc foarte mult să pot menține acest trend, să bifez cât mai multe teatre importante, să acumulez cât mai multe roluri pentru ca așa cred eu că se face o carieră.

Mi-ar plăcea sa ajung să pot cânta la Teatro alla Scala sau Royal Opera House și sunt convins că asta poate fi posibil numai prin muncă, perseverență și seriozitate!

Încotro crezi că se îndreaptă lumea? Privind în istorie, opera are viitorul asigurat?

După părerea mea spectacolul de operă nu va dispărea niciodată. Este drept ca suferă transformări, este firească evoluția, dar oricât de mult ar încerca unii să schimbe spectacolul de operă prin regii sofisticate sau compoziții muzicale ciudate pentru că așa o cere curentul, pot garanta că spectatorul va alege mereu să se întoarcă în sala de spectacol pentru o operă clasică. Îmi plac regiile moderne, dar cele care au sens. Nu cred ca oamenii trebuie să mai vadă și pe scenă urâtul, grotescul și neajunsurile acestei lumi; sau măcar acestea sa fie transpuse în scenă într-o nuanță mai artistică, mai metaforică, nu direct să șocheze, pentru că atunci nu va avea succes. Oamenii critică și fug de regiile fără sens, și pe bună dreptate. Opera este ca o eliberare, ca o poartă către o lume mai frumoasă.

Pe scurt

Ce muzică asculți în mașină?

De obicei, ascult radio și foarte multă muzica comercială, asta pe fundal. Îmi place însă muzica de taraf, muzica interbelică pe care o descarc în albume pe aplicația telefonului și o ascult în mașină la drumuri lungi. Muzică de operă ascult doar dacă prind o transmisie la radio sau există ceva ce învăț la acel moment și ascult interpretări.

Ce te-ai întreba dacă ți-ai lua un interviu?

Dacă ar fi să iau viața de la capăt, tot muzică aș face?

Ce reacție aveau fetele când le spuneai că ești tenor?

Schema aceasta cu “sunt tenor” îmi plăcea mie să cred ca ținea în perioada când eram la liceu 😅. Mai târziu, nu a mai funcționat pentru că fetele de care eram eu interesat erau prea smart să mai creadă într-o astfel de metodă de cucerire. A funcționat de câteva ori, dar eram adolescent și credeam că tot ce zboară se mănâncă, dar ce licean nu crede asta?

Dincolo de scenă

O soție din branșă sau din afara ei?

Soția mea este din branșă, este soprană, absolventă a Universității Naționale de Muzica București. De fapt, aici ne-am cunoscut, la Conservator. Povestea noastră de dragoste este foarte frumoasă. Am fost colegi în același an de studii, aceeași grupă de canto, dar în primii ani categoric nu ne-am fi văzut împreună. Eram oarecum rivali, la ce, nu îmi dau seama – voci diferite, planuri diferite, dar noi eram rivali, nu prea ne suportam. Soarta a făcut ca în ultimii patru ani de Conservator ea să se mute la clasa profesoarei mele și așa a început povestea noastră. Am început să ne înțelegem din ce în ce mai bine, să petrecem timp împreună și să cântam foarte mult împreuna, astfel pot zice că muzica ne-a unit! Ne-am căsătorit și formam o familie fericită atât în viața profesională, cât și în cea privată.

Ai o viață în afara scenei sau acolo se întâmplă tot? Ce altceva mai faci? Ce altceva ai face, dacă n-ai mai avea vocea? 🙂

În afara scenei am o viață cât se poate de normală. Avem o gașcă de prieteni pe care am păstrat-o din Conservator și cu care îmi place să petrec foarte mult timp. De altfel, pe când eram la München, asta mi-a lipsit cel mai mult, interacțiunea cu prietenii mei. Gătesc foarte mult, îmi place să gătesc pentru soția mea, să o surprind, dar și pentru prieteni. Îmi place să încerc preparate atât tradiționale, cât și internaționale. Merg la Biserică, sunt membru al Corului EVIA al Parohiei Brâncuși, Biserica de care sunt foarte legat sufletește, iar pentru mine partea spirituală reprezintă o sursă inepuizabilă de echilibru și stabilitate.

Sunt o fire foarte altruistă, îmi place să ajut, să mă implic în proiecte, mă pasionează cumva proiectele de ajutorare a tinerilor artiști, eu făcând parte dintr-un astfel de proiect acum ceva timp (Bursier al Fundației Regale Margareta a României), mi-a rămas în suflet dorința asta ca într-o zi să pot face și eu ceva pentru tânăra generație de artiști. Deci, probabil asta aș face dacă vocea va spune Stop!

Cui îi ești recunoscător?

În primul rând lui Dumnezeu, pentru tot ce am, pentru tot harul pe care l-am primit. Apoi, părinților care m-au crescut și m-au educat și mi-au dat bagajul necesar pentru viață. Din păcate, anul trecut l-am pierdut pe tatăl meu, la o lună după ce m-am căsătorit. Am fost devastat, am luptat alături de el până în ultima clipă. De la el am învățat ce e  blândețea și discreția, era acolo în umbră și nu spunea nimic, dar eu știam mereu ce gândește și ce își dorește de la mine. De la mama am luat îndârjirea, dorința de a reuși, ambiția. Mama a fost locomotiva care m-a tras cu putere spre lucrurile bune!

Apoi, am foarte multe persoane care au trecut prin viața mea și cărora le sunt recunoscător pentru ceea ce am devenit și i-aș aminti pe profesorii mei din liceu și facultate Rodica Koler, Mariana Colpos, Andreiana Roșca, Ștefan Neagrău, Anda Tăbăcaru, Diana Giurea, Tatiana Hilca, aceștia fiind o mică parte dintre ei.

Mulțumesc, George, atât mi-a venit acum în cap să te întreb. 

***

Și acum, vă invit să-l ascultați. Ceva de dragoste, potrivit oricând. 🙂

***

Education

  • • 2017-2019 Master of Canto at the National Univerity of Music in Bucharest, Faculty of Music Interpretation, Classic Canto department, class of prof. Dr. Mariana Colpoș 
  • • 2013- 2017 Student at the National Univerity of Music in Bucharest, Faculty of Music Interpretation, Classic Canto department, class of prof. Dr. Mariana Colpoș 

Professional Experience

  • • 2019-2021 Opera Studio Bayerische Staatsoper 
  • • 2017-2019 Bucharest Operetta Theater 
  • • 2017-2019 Bucharest National Opera House 

AWARDS

  • • 2020 – Ist prize at the International Vocal Competition Sabin Dragoi Timisoara 
  • • 2019 – III rd Prize at the International Voice Competition Virginia Zeani Targu Mures Romania 
  • • 2017 – I st Prize at the International Duo Competition Suszana Szoreniy Bucharest 
  • • 2015 – Romanian Radio Orchestra, Special Prize at the International Voice Competition ” Grand Prix de L’Opera” Bucharest 
  • • 2014 – IInd prize at Inernational Voice Competition “Vox Artis”, Sibiu 
  • • 2014 – Ist prize at Inernational Voice Competition ” George Enescu “, Paris 

MAIN PERFORMANCES 

  • • 2021 – Candide (The main role) by Leonard Bernstein, Romanian National Operetta Theater, Bucharest (new production) 
  • • 2021 – Tenor Analog from Singularity by Miroslav Srnka, Bayerische Staatsoper (new production) 
  • • 2020 Flamingo from Die Vögel by Walter Braunfels, Bayerische Staatsoper (new production) 
  • • 2020 Tom from Spring Doch by Kampe, Bayerische Staatsoper (new production) 
  • • 2020 Laerte from Mignon by Thomas, Bayerische Staatsoper (new production) 
  • • 2019-2020 Giuseppe from La Traviata by Verdi, Bayerische Staatsoper 
  • • 2019 2nd Edler from Lohengrin by Wagner, Bayerische Staatsoper 
  • • 2019 Wilchem from Les Contes D’Hoffmann by Offenbach, Bayerische Staatsoper 
  • • 2019 Spoletta from Tosca by Puccini, Bucharest National Opera House 
  • • 2019 Mozart Requiem, Romanian Radio Orchestra 
  • • 2018-2019 Alfred, Die Fledermaus by Strauss Bucharest National Operetta Theatre (new production) 
  • • 2018-2019 Roderigo from Otello by Verdi at the Bucharest National Opera House ( new production) 
  • • 2018-2019 Fenton from Falstaff by Verdi at the Bucharest National Opera House 
  • • 2018-2019 Goro, Madama Butterfly by Puccini, Bucharest National Opera House 
  • • 2019Edward from Wiener Blut by Strauss, Bucharest National Opereta Theatre 
  • • 2018 Concert Opera Gala, Cheboksari Opera House, Russia 
  • • 2018 Don Ottavio, Don Giovanni by Mozart, UNMB, Opera Studio 
  • • 2017 Lensky, Eugen Onegin, Tchaikovsky, Cluj Napoca National Opera House 
  • • 2017 Koltoy, “Viktoria and her husar” by P.Abraham at the National Theatre of Opereta and Musical Ion Dacian Bucharest. 
  • • 2017 Nemorino, L’elisir d’amore by Donizetti, Național Opera House Bucharest 
  • • 2016 Debut in “Lensky”from ” Evgheni Oneghyn” by P.I. Ceaikovsky at the State Balet and Opera Theatre Saransk, Russia 
  • • 2016 Debut in Concert at the Grand Opera Avignon, France. 
  • • 2016 Concert Tour at the Shanghai Symphony Hall and Harbin Concert Hall, China 

Repertoire 

  • Nemorino, L’elisir d’amore, Gaetano Donizetti 
  • Don Ottavio, Don Giovanni, Wolfgang Amadeus Mozart 
  • Fenton, Falstaff, Giuseppe Verdi 
  • • Alfredo, La Traviata, Giuseppe Verdi 
  • Roderigo, Otello, Giuseppe Verdi 
  • Lensky, Eugen Onegin, Piotr Ilici Tchaikovsky 
  • Spoletta, Tosca, Giacomo Puccini 
  • Goro, Madama Butterfly, Giacomo Puccini 
  • Läerte, Mignon, Ambroise Thomas 
  • • Edward, Wiener Blut, Johann Strauss 
  • • Alfred, die Fledermaus, Johann Struss



Citiţi şi

West Side Story

Operele din România deschid luna aniversară Virginia Zeani

Cum să nu iubești o astfel de femeie?

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro