Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Distanța care obosește

30 October 2017

E o distanță care obosește. Care sfârșește. Iar concluzia coboară.

Nu voi bate la porți închise. N-am făcut-o niciodată, doar n-o să-ncep acum…  Mi s-a lăsat o crăpătură… una ispititoare, prin care trece lumina ca să intre nesăbuita. Eu. „Ai răbdare, pasiune… o să fie bine.”

Nu e. Se spune că atunci când îți pui speranța în cineva înseamnă siguranță. Umăr. Trup. Suflet. Liniște. Nu este. Nici nu știu ce este.

E departe. Nu l-am atins. Nu m-a atins. Doar vorbe. Atâtea!! Atât de încărcate. Din cauza asta mă simt certată cu Eros.

eros cupidon

Nu-l înțeleg pe zburătorul ăsta. Plutește din om în om, în rotocoale dulci, cu tolba-i plină de săgeți inutile, multe din ele uzate și ruginite… o târăște inutil, sperând că cineva-i va cădea victima. Ce plictiseală… Să-și facă și el norma… insistă cu disperare în întreținerea reputației sau în legende și visuri de fete mari care mai cred, încă, în povești. Erosul meu s-a erodat. Îl simt că zboară cu disperare și se izbește orb de pereți imaginari. L-am înălțat eu, așa vreau, să-l vad cum se zbate, cum își rănește aripile, cum i se varsă tolba și săgețile i se sparg de asfalt. Cupidon a eșuat. Trăiască Cupidon! Pfff… Să nu-l mai văd în fața mea! Nici scris în legende. Nici idealizat în icoane și vise. E doar un copil prost și dezmățat, în fața căruia până și inima mea se bâlbâie.

Da. Erosul se prăbușește. Frunza cade toamna. Zilele se sting în nopți. Iubirile scârțâie. Prea multe lucruri merg prost pe lumea asta. Aș vrea, în mijlocul acestei prăbușiri generale, să pășesc cu capul sus, ca o domniță păgână, mulțumită și adorată. Dar nu pot. Azi nu pot. Mâine, poate… De fapt… cred că… am să-l ajut pe Eros să-și adune săgețile. În pofida a tot ce se spune despre mine, am și eu o conștiință.

Guest post by Arestatul fără umbră

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Pleacă, băiatule cu chitara…

„Da, iubito, este totul în regulă…”

Când nimic nu este ceea ce pare a fi

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
2,905 views

Your tuppence

  1. Distanța care obosește – Lumină Din Iris / 30 October 2017 19:18

    […] Citește articolul întreg aici https://www.catchy.ro/distanta-care-oboseste/118334 […]

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro