Doar o femeie mai frumoasă și mai deșteaptă ca mine mă poate înlocui cu adevărat

12 March 2022

Și atunci te iert, te uit, și-ți respect statutul de bărbat. Mă înclin în fața iubirii noastre pierdute, alung toate gândurile negative și-mi caut loc într-o lume corectă și onestă, exact așa cum ai făcut și tu!

Să închini un ultim pahar iluziilor vândute nu poate fi chiar un chin, ci mai degrabă descătușare. M-ai spus de multe ori că mă iubești, într-o limbă pe care poate nu am înțeles-o la momentul potrivit. Acum? Într-un moment de răscruce, realizez că mi-am vândut sensibilitatea unui bărbat care mă iubește sărutând alte buze. Ce paradox, nu?

Iubesc atât de frumos, cu atât de multă pasiune și atât de multă loialitate, încât nici tu nu ai putut să înțelegi sau să crezi. Te-ai speriat, ți-ai ascuns toate sentimentele pentru mine, ai ales să nu fie complicat.

Știi, pentru mine, dragostea nu are bilet. Am plătit, probabil, simțind-o. Am cheltuit mai mult decât merita produsul. Nu regret. Cum aș putea regreta simțind, iubind, oferind? Nu oricine își poate permite luxul acesta.

E amar vinul pe care îl beau. Nu-mi place. Urăsc amăreala și zilele în care trebuie să accept că am greșit, nu alegându-te, ci alungându-te. L-am băut, urmează, mai mult ca sigur, să îmi mai torn un alt pahar și să mă obișnuiesc cu gustul acesta…

Mi-ai spus de multe ori că „ți-e dor de mine” – amăgitor, bulversant, iscoditor, chiar după ce ne-am despărțit. Te-am crezut, cum aș putea să nu te cred? Dar, dragule, dorul acesta joacă un rol în viața ta, iar el devine atât de negativ.

Când voi vedea la brațul tău o femeie care să te alinieze, să-ți facă ochii să lucească, să te răsfețe și să te iubească mai mult decât o fac eu, abia atunci voi înțelege alegerea de a trăi o poveste de iubire separați. Până atunci, „pansamentele” mediocre, sau fără vină, veritabile, sau neveritabile, se aseamănă doar cu niște șosete pe care oricum le vei pierde cândva în mașina de spălat…

Fericirea? Este surâsul închinat ultimei poveri. E atât de simplă, nu cere nimic și aproape că te face inexistent pe pământ. M-am speriat și eu de multe ori, simțind-o, te-ai speriat chiar și tu… ce naiba să tot facem cu atâta fericire, când ne-am obișnuit cu chinul lăuntric? Când zbuciumul interior a început să fie mult mai prielnic decât orice îmbrățișare.

Fericirea mea, dacă ar fi să o descriu într-un singur cuvânt? Deși nu există sinonim care să o înlocuiască – amintirea – nu mă completează, nu mă face mai puternică, nu îmi spune să am încredere în mine, ci îmi strigă atât de răspicat – că singura iubire mi-ai fost tu… așadar, doar o femeie care va avea răbdarea pe care am avut-o eu, care te va mângâia și te va înțelege așa cum am făcut-o eu, o femeie în care nu mă vei căuta și voi fi dată uitării, una care nu mă va egala, ci va fi cu totul mai puternică, mai înțeleaptă și mai cultă decât mine, va merita locul meu.

Guste post by Alexandra Gheorghe

Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, în format word, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Gust de trezire

M-a apucat ambiția să termin și eu un maraton

Fran Lebowitz – Public Speaking

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro