Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Două cujetări… și mai am

2 October 2014

Stoian MioaraȘtiu că e în natura oamenilor de-a vrea să apară, în general, buni și frumoși, drăguți și deosebiți, ca să placă (mult, foarte mult, cel mai mult). Mă enervează rău aparențele și contrafacerile, indiferent de motive sau scop. Când întâlnesc sau cunosc pe cineva, tre’ să știe că-s spontană și imprevizibilă, drăcoasă și nesupusă, dură sau acidă, când cineva îmi aruncă în brațe o impresie, dar nu se ține de poala imaginii pe care a creat-o. Dacă nu poate/știe să fie ceea ce vrea să (a)pară și dacă pierde timp cu formalități și lucruri spuse sau făcute, în care nu crede (destul), rostul meu în lumea asta, e să ajut să desființăm imagini false și închipuiri. Îmi place la nebunie fata din My fair lady. Nu tre’ să știe toată lumea cât de elegant(ă) poți să fii, chiar și când muști dintr-un măr. Dar nimeni nu tre’ să uite, că dacă nu arunci cu putere afară o singură înghițitură greșită, se poate muri, cu propria imagine rămasă în gât.

My fair lady

***

Noi, ăștia care iubim (la ultimul recensământ statistica arată că iubirea n-a murit și are casă), dacă iubim așa viu, de ce lumea e atât de singură, încât abia-și plătește chiria pe cap de vis? De ce lumea stă singură într-un sentiment cu două camere și nu se mai mută aproape nimeni în stări cu un singur pat, o singură masă, un singur coridor și-un singur balcon, dar cu vedere clară spre celălalt? Că dacă ar fi un singur hol, poate ne-am întâlni mai des, în loc să ne visam, fiecare din alt loc. Poate mi se pare, dar de câte ori mă uit în amănunt pe schița lumii, văd că locuiește stingheră în ditamai spațiul dintre noi. Undeva se fură. Dacă ne iubim atât de sincer, de ce trăim la paușal?

tea time debauve

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Cât de legată la ochi să fii? Cam cât am fost eu…

Fotografia și citatul zilei – „Eu sunt o scrisoare de dragoste”

Bucură-te! Iubește! S-ar putea să-ți placă!

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,741 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro