Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Dragostea pe vremea mea

18 September 2017

Între noi există un zid încă de când ne-am cunoscut. L-ai construit cu atâta grijă, zicându-ți că poate n-am să descopăr cine ești tu cu adevărat. Însă ce n-ai știut e că am avut grijă ca, pe fiecare centimetru de zid ce ne desparte, să înrămez tot felul de portrete de-ale tale. Portrete pe care le-am realizat cu fiecare conversație a noastră, cu fiece cuvânt tainic scris, purtând la final fie un semn de exclamație, fie trei puncte de ezitare. Am calculat atent unde bat inimile noastre atunci când vorbim cu degetele tremurând în fața ecranului luminat și am înrămat de la început câte o oglindă …măcar intențiile noastre să se vadă, dacă nu noi. Și în oglinda aceea, ele își mărturisesc vrute și nevrute, privindu-se timid și apoi roșind, iar mintea ne îndeamnă prudent să fugim de acel portal către lumea neștiută a celuilalt, să fugim apoi chiar și de noi.

cuplu

 

Însă într-una din nopțile trecute, gândurile noastre făcuseră parcă un pact, căci de-ndată ce mâna stângă a fiecăruia s-a îndreptat către oglindă să o murdărească repede cu zeci de scuze că n-avem cum să ne întâlnim prea curând, fiecare am trecut de partea celuilalt. Tot n-am ajuns să te privesc, dar măcar am ajuns acum să exist în sufletul tău. Ciudat, pe tine te simt cum îmi faci dezordine prin gânduri și îmi faci inima să o ia de-a dreptul la fugă numai când îi pomenesc numele tău. Și totuși, cine ești tu mai exact?! Zidul tu l-ai ridicat, de teamă să nu-ți dezvălui sufletul curat… însă te rog să-ți potolești bătăile propriei ființe, căci inima ți-o voi purta cu grijă de acum înainte în palma mea! Ridică zidul în fața altora, pentru că cel dintre noi a căzut în clipa în care (te)-am simțit… emoție!

Guest post by Diana Burlacu

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Nu se mai poate…

Și de-o fi să nu te mai întorci, trăiește frumos!

Pentru prima dată-n viaţă, chiar dacă sunt trecută de 35 de ani şi oficial sunt căsătorită, am simţit fluturi în stomac

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,454 views
Tag-uri: , , ,

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro