El era la ora patru dimineața la uşa mea

Oana Mihai

13 December 2015

Oana MihaiCu treizeci de minute în urmă, mă văzuse online şi întrebase pe mesageria facebook:
– De ce nu dormi?
– Sunt răcită. Mi-e tare frig. Şi mă doare capul…
– Nu iei ceva?
– Nu am ce… Nu ţin în casă decât medicamente pentru copii.
– Vrei să îţi aduc?
Mie mi-a tremurat şi degetul pe tastatură…
– Ceeeee?
– Să îţi aduc… paracetamol e bun?
– …
– Ceai ai? Lămâie ai?
– Hei… dar cu ce să vii până aici?
– Cu maşina, doar nu pe jos!
E clar, mă afecta durerea de cap. Începusem să pun întrebări aiurite. Dar aveam circumstanţe atenunate. Uimirea, mirarea, şocul. Credeam că nu mai văd bine. Paracetamol? Ceai? Lămâie?
El mi-a întrerupt pauza de semigândire.
– Îmi dai adresa? Şi numărul de telefon, să te anunţ când ajung?

femeie bolnava

Căci, ooo, da… el era un străin. Cu care avusesem în toată viaţa mea trei conversaţii de câteva fraze. Dacă nu chiar propoziţii simple. N -mă – vă-zu-se – ni-cio-da-tă! Dar voia să mă ajute. Să îmi dea!

E aşa simplu să dai, dar ştii ce greu e? Nu, nu e o contradicţie în termeni. Este doar adevăr.

Omului acela îi pasă de un alt om. Necondiţionat. Străinul acela a făcut pentru mine ceea ce eu nu aş fi îndrăznit să cer nici măcar unui prieten bun, apropiat şi de demult.

Străinul acela cobora după jumătate de oră din taxi în faţa blocului meu. La patru dimineaţa îmi aducea două feluri de medicamente. Şi ghimbir pentru un ceai care să revigoreze un mort. Şi m-a trimis repede sus, „că eşti şi aşa bolnavă şi ţi-e frig”. Avem îngeri păzitori. Oamenii de lângă noi. Câţiva. Dar de ajuns încât să te facă să crezi şi mai abitir în oameni. Şi să-i iubeşti doar pentru că există fiinţe ca el.

Mi-a dat medicamente. Dar şi speranţă. Că lumea asta e aşa cum o vede sufletul meu: frumoasă. Mi-a dat credinţă. Că ieslea există. Că apa s-a prefăcut odată în vin, că marea s-a despicat în două, la un semn. Mi-a adus confirmarea că nu greşesc vorbind copiilor mei despre bunătate, mărinimie şi iertare.

Poate sună copilăreşte, dar… mă aşteptăm să îi văd aripile mascate stângaci de haine. Mă aşteptam să urce în taxi şi, în loc să îi repete şoferului adresa de la celălalt capăt al oraşului, de unde venise, să îi spună: „Du-mă înapoi rapid. Poartă 1 – Rai. Altfel se prinde Sfântul Petru că lipsesc.”

Străinul mi-a pansat astă-noapte credinţa în oameni. Străinul acela nu mai este un străin. Pentru că numele din lista mea de pe facebook, a devenit un om căruia îi păsase de mine. Care străbătuse câteva cartiere în noapte pentru a-i da paracetamol unei străine. (Şi acum să mai spună cineva că facebook e o lume virtulă!)

Mulţumesc, Omule! Îi mulţumesc mamei tale care te-a educat aşa. A făcut o treabă tare bună, te rog să îi transmiţi. Şi îţi fac o urare: fiica ta să întâlnească doar bărbaţi aşa minunaţi, ca tine!

Nu m-am putut impiedica să mă întreb: dacă a procedat aşa cu o necunoscută, oare cum este tratată femeia din viaţa lui? Ca o regină, pun pariu. Poveştile adevărate sunt cele mai surprinzătoare, nu? Povestea mea de astă-noapte a fost despre îngeri.

Pentru ca un înger îmi stătea în faţa uşii la patru dimineaţa.



Citiţi şi

Fostul tău iubit nu este înger, nici demon

50% reducere la Tinerețe Fără Bătrânețe și Viață Fără de Moarte

„Cf frumuoas-o? Îmi plake ochi tei”

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
57,188 views

Your tuppence

  1. ella / 19 February 2016 16:57

    In varianta pesimista ii dau Brittei dreptate, psihopatii fac gesturi inalte pana iti ia sufletul si apoi da cu el de pamant, in varianta optimista ori are langa el o femeie sufletista ca el, as indraznii sa spun un om normal, ori era un suflet singur, un inger pe care doamna chiar l-a asteptat iar el s-a materializat intr-o poveste minunata cum azi nu exista.In alte vremi ale bunicilor mei gesturile acestea simple erau zilnice si normale nu treceau la pragul de ceva special si sublim marcat cu ingeri si gesturi unice, mie mi-a placut as lua povestea ca atare incercad sa nu mai pun atatea semne de intrebare, si atatea bariere, caci asta e problema noastra suntem prea baricadati in noi, pentru a mai accepta firescul unor astfel de intamplari deja iesite din comun. Eu stiu o poveste a unui baiat ce a suferit un accident , si iubita lui a postat miilor de prieteni pe facebook ca are nevoie urgenta de sange, pentru a-i fi salvata viata, desigur nu a aparut nici macar unul singur. Totusi indemnul doamnei la bunatate si umanitate ramane salutar!

    Thumb up 4 Thumb down 0
    Reply
  2. steve / 12 February 2016 19:33

    A ajutat-o pt ca scrie bine , deci e o sensibila bai tzatzelor ! Are n-are femeie e deja barfa ! A ajutat-o pt ce este ea ca intelect si simtire , punct ! Un fel de like in real , ca tot a fost un articol pe tema asta !

    Thumb up 6 Thumb down 1
    Reply
  3. Lucian Dobrovicescu / 15 December 2015 10:39

    Dacă stai la ora 3AM pe facebook, e clar că ceri ajutorul oricui și în orice formă. Domnul înger a știut să decodifice acest lucru. Cât de singur era domnul înger în acel moment? La fel de singur. E greu de presupus că femeia lui, cea de care el are grijă în fiecare zi, era prin preajmă și i-a spus că e ok să ia mașina să ducă un Ibuprofen unui om în miez de noapte. E mișto să ți se întâmple să apară un înger disponibil exact când îți crapă buza după un înger. E rar să fie disponibil un înger pe facebook, dar e foarte adevărat că îngerii nu au nicio șansă dacă ești offline.

    Până în ultima clipă am crezut că va urma un viol. M-am bucurat să aflu că există și happy end-uri pe lumea asta. M-am săturat de violuri.

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 24 Thumb down 2
    Reply
  4. Nora / 14 December 2015 16:38

    Ce comentarii triste și urâte.

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 13 Thumb down 1
    Reply
  5. fa / 13 December 2015 19:03

    Ce nu stii nu te supara… daca esti femeie desteapta. (ori adormita???,,,)
    Poate Omul acela, singur in planul fizic- ori afectiv?- , conectat prin fb cu alt om in nevoie a daruit ,pur si simplu, ceva din disponibilul sau…
    Poate a sperat ca investitía initiala (de timp/atentie/…) va fructifica mai tarziu, Barbatii “e porci” si mereu vor “ceva ” de la Doamnele de pe net…
    Nu exista fapta buna care sa ramana nepedepsita,,, Suspiciunea paranoida caracterizeaza deseori modul cum cei fericiti ( saraci cu duhul?) in “turnul de fildes” trateaza relatia cu oamenii simpli ( banali? prosti??? ) – cand acestia intind o mana (de ajutor), Bravo lui – ca a putut sa ajute-, bravo ei -ca a stiut sa primeasca si (S)a coborat,,,- abordari curajoase prudentelor,
    De ce ti-e frica,,,,

    Thumb up 4 Thumb down 2
    Reply
  6. Eu / 13 December 2015 13:29

    Eu am iertat cu mult mai mult decat un paracetamol…
    Daca asa privim o fapta buna, ne mai trebuie explicatii despre unde a ajuns lumea asta?

    Thumb up 2 Thumb down 4
    Reply
  7. britta / 13 December 2015 13:08

    ..hmm..hai sa presupunem ca are o femeie a lui. Daca ai fi tu aceea, cum ai simti sa stii ca barbatul tau sta pe fb de vorba cu necunoscute si le duce noaptea medicamente..asta iti raspunde la intrebarea cum e tratata femeia lui …daca o are!!
    Daca nu are o femeie a lui si e asa de bun…se pune intrebarea “de ce nu o are?” Ma rog, sa zicem ca n-a avut norocul…pana acuma…dar se stie ca psihopatii sunt foarte empatici si indatoritori la inceput, joaca in barbatul ideal pentru ca apoi sa-ti transforme viata in Iad…eu zic ca se impune prudenta…

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 45 Thumb down 10
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro