Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

“Eu nu am viaţa ta roz!” Pe bune?

25 July 2019

Într-o discuție între femei, despre ce am mai făcut, care mai este viața noastră, de la o soție care se tot plângea de viața ei, de muncă, de stres, de oboseală, de oameni cicălitori, de socri, de soț, de faptul că trebuie să suporte rudele mai în vârstă cu care locuiește, încercând să-i combat oarecum lamentările cu explicația logică: nu-ți convine, ia măsuri (chirie, viață privată, facturi mai multe, dar liniște etc) mă trezesc cu replica: EU NU AM VIAȚA TA ROZ.

De când o viață asumată, cu reușite, dar în egală măsură și cu eșecuri, cu stres, dar și cu satisfacții, cu limite bine stabilite, dar și cu libertatea de a trăi cum simți, cu bucurii, dar și cu probleme, cu responsabilitate mai pe scurt, este o viață roz? Mai mult este și motivația suficientă pentru lamentările altora.

M-a pus pe gânduri, deși pe moment am găsit replica potrivită (vezi paragraful de mai sus), m-a măcinat răspunsul plin de frustrare (frustrare și roz, combinația fatală) și m-a făcut să vreau să scriu. Uite așa, pur și simplu, să scriu ce gândesc, ce trăiesc, fără să aștept confirmări din partea nimănui, fără să mă scuz, fără să aștept aplauze la final, sau răutăți.

EU NU AM VIAȚA TA, ROZ… Doamna de mai sus, nu era la prima “abatere”. Tind să cred în varianta că replica asta este motivația suficientă pentru lamentările ei: “Sunt soție și muncesc pentru casă, pentru viitor, de dimineață până seara, și muncă serioasă, de tras, nu de birou. Eu n-am timp de unghii făcute (o aud într-o zi, în timp ce-mi privea mâinile) și nici de coafor, de ținute și de parada modei”.

Cu atât mai rău! Ești femeie, nu sclavă. Iar viața ta este alegerea ta.

Când o să încetăm oare să-i blamăm pe alții, viața lor și alegerile lor, doar ca să ne scuzăm pentru viața și alegerile noastre? Eu zic așa: când ceva nu ne convine, ne frustrează, ne oprim și schimbăm macazul. Îl luăm de mână pe cel de lângă noi și pornim pe un drum în doi, asumat. N-a zis nimeni că este ușor, dar e mi-nu-nat.

Citiţi şi Nu trebuie să pozezi tot timpul în oaia roz, ca pe Facebook

Pe scurt, viața mea ROZ: mă apropii cu pași nu foarte repezi de 30 de ani, fiecare zi este o provocare, stau cu chirie și plătesc facturi, am lângă mine un om la fel de încăpățânat, isteț, dificil și amuzant ca mine. Avem o pușculiță, pe care ne place să o spargem ori de câte ori simțim nevoia să evadăm în cumpărături, vacanță, schimbări, etc. Sunt o femeie panicată uneori, știu ce înseamnă să muncești și 16 ore pe zi, să înfrunți oameni mai “mari” decât tine. Pot să conversez la fel de bine cu un ambasador, un bunic și un măturător de pe stradă. Nu mi s-a oferit nimic pe tavă, mi s-a pretins muncă și efort pentru orice pas, dar, peste toate, cel mai important pentru mine este că pot privi pe oricine în ochi fără să las capul în pământ.

Dacă ai citit până la capăt, mi-a părut bine de cunoștință!

Guest post by Ioana Sandu

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



450 views




Citiţi şi

Pare el mai deștept după un așa mare efort al tău? Pare, dar degeaba

Ai pierdut atât de multe, tată, în paharele și sticlele tale

Te-am iertat, mamă, dar nu am uitat

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

  1. Cris / 20 October 2019 16:13

    Este mult mai usor sa dai vina pe altcineva pentru toate nereușitele din viata ta, tocmai de aceea aceste femei / oameni mereu nemulțumite si mereu din vina altora se complac acolo unde sunt.

    0
    0
    Reply
  2. Alice / 14 August 2019 22:02

    Felicitari pt articol! Cred ca se fac progrese, chiar si mici, in abordare si mentalitate. Este foarte important sa stim sa ne analizam obiectiv si sa realizam schimbarea pe care o dorim. Eu cred ca aceasta-i calea catre “viata roz”.

    0
    0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro