Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Eu nu ştiu să împart nici măcar un bilet de tramvai, darămite iubirea unui bărbat

8 October 2019

Dacă te gândești că acesta va fi un articol despre un menage à trois, un articol în care ea este înșelată ori viceversa, nu este așa.

Este povestea mea despre fosta relație, unde el nu avea o amantă, ci un copil. Un copil de care eu prinsesem drag, ba chiar am ajuns să cred că, dacă vom rămâne împreună mulți ani și nu ne va binecuvânta Dumnezeu cu un copil al nostru, îl aveam pe el, un copil frumos, foarte bine educat, un copil pe care îl luam în brațele mele și stăteam așa, îmbrățișați, minute în șir. Și, Doamne, ce ne mai plăcea!

Dar să vă fac un mic rezumat al poveștii: noi ne-am cunoscut într-o seară de iarnă, după mai multe luni în care comunicam puțin prin intermediul rețelelor de socializare.

Aveam 27 de ani, eram necăsătorită, iar el 36, divorțat, cu un copil. Aspect neimportant, credeam eu, că doar un copil este ceva minunat. A fost totul “wow” încă de la început. El era și este un bărbat minunat, fizic, dar și sufletește, este calm, disciplinat și cinstit. Iar finalul primei întâlniri a fost în zorii următoarei zile.

A urmat o perioadă frumoasă, comunicam mult, râdeam. I-am cunoscut băiețelul, prietenii, finii, el îmi cunoscuse părinții și prietenii. Totul era bine. Însă a urmat un eveniment neplăcut pentru mine: spargerea mașinii și furtul unor bunuri de valoare. Speriată, i-am trimis o poză cu mașina, iar el, în loc de ajutor, mi-a oferit tăcere. A dispărut câteva zile, motivând că are treabă. Eu am crezut că totul se terminase, mai ales că mi se părea ciudată atitudinea lui. A urmat o revedere și împăcarea. Lucrurile au reintrat pe făgașul normal până când a venit un val de discuții mai aprinse, cauzate de mine, după spusele lui. Îl stresam atunci când îi ceream să îmi acorde și mie atenție, nu doar copilului.

Din păcate, ne vedeam de două sau trei ori pe săptămână, câteva ore. Nu puteam plănui nimic în doi, pentru că intervenea mereu fiul lui. Au urmat multe certuri și săptămâni întregi în care nu ne-am vorbit și nici nu ne-am întâlnit. Ca într-un montagne-rousse, el a revenit la mine, promițând că totul va redeveni ce era la început.

Citiţi şi Lasă copilul şi nevasta!

Plănuiserăm o vacanță împreună, numai noi doi. În ziua în care trebuia să achităm totul, i-a sunat telefonul. Era fiul lui, despre care știa că este plecat cu mama lui, în vizită la rudele din alt oraș. Copilul voia să își vadă tatăl, indiferent de program (în condițiile în care aceea nu era ziua tată-fiu, stabilită de instanţă în urma divorțului). Aşa că m-a lăsat pe mine cu ochii în soare și s-a dus la copil. Aceea a fost ziua în care eu am lăsat deoparte toate cuvintele dulci și am acționat instinctiv. El era mai presus de bărbat și iubit, tatăl unui copil, iar eu am acceptat asta prea târziu. Poate pentru că nu știu să împart nici măcar un bilet de tramvai, darămite iubirea unui bărbat.

Aveam în fața ochilor o nouă etapă neagră: despărțirea și blocarea oricăror căi de comunicare. Însă am recidivat cu o împăcare, după care îl vedeam din ce în ce mai rece și puțin fals în gesturi și vorbe. Mi-am zis că totul este doar în capul meu. Îmi doream enorm vacanța aceea și îi spuneam zilnic să o rezervăm, însă el amâna mereu. Incertitudinile mă consumau enorm, așa că într-o zi am hotărât să stopez acest lucru. Am făcut un gest puțin demn pentru o persoană care are încredere în partener (cel puțin aceasta era crezul meu). I-am luat telefonul și i-am citit o conversație cu una dintre prietenele lui, în care spunea că este confuz în privința mea, iar ea îl sfătuia să se despartă de mine. Ceea ce s-a și întâmplat.

Guest post by D

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro



Citiţi şi

Mr. B și vrăjitoarele (III)

Vă mirați că nu mai rezistă relațiile?

Mi-a ajuns!

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro