Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Facem schimb de roluri data viitoare

2 July 2019

Mai era o oră, fix o oră până când trebuia să îl revăd. Era un vis. Întâlnirea, programată. El zicea că e pe drum. Eu încă mai credeam că e un vis. Părul era încă ud, eram nemachiată și alergam ca o nălucă dezbrăcată prin casă. Pielea se umezea, habar nu aveam dacă era doar excitarea la gândul că am să-l revăd, apa încă neștearsă suficient după duș sau pur și simplu căldura ce îmi umezea pielea.

Haine? Cu ce să mă îmbrac? Totul trebuia să fie cât mai natural. Iar în fața lui? Voiam să fiu cea mai frumoasă. Hm, o rochiță simplă să îmi alunece încet peste coapse sau altceva lejer și ușor de dezbrăcat. Oricum, hainele urmau să zboare rapid de pe noi.

Tremuram și vibram și încă nu era lângă mine. Încercam să îmi controlez respirația și mișcările. Parcă simțeam un fir de apă cum îmi umezește gâtul și curge pe piept, în jos.

Era atât de cald în taxi. Știam că mă așteaptă și totul era haotic în jur, prea mult trafic, prea lung drumul de doar 5 minute cu taxi-ul. Nici nu am auzit motorul și accelerația când a plecat maşina, îl vedeam doar pe el venind spre mine. Atât de complicat, atât de simplu, atât de elegant, atât de minunat. Hainele îi conturau atât de bine formele corpului și îi scoteau în evidență masculinitatea și eleganța. A fost suficient să mă atingă discret cu mâna, ca fiecare părticică a corpului să explodeze. Sexualitate, dorință, totul la superlative. Nimic nu se compară cu atingerea persoanei iubite. Sclipirea din ochi, zâmbetul ștrengăresc, sexul nebun… Totul depășește orice cote de scenarii de firme interzise celor sub 18 ani și este infim mai mic și pălește în fața atingerii lui. Este acel păcat inocent ce îl comiți conștient.

Lumina difuză din cameră îi sublinia forma feței și îi scotea în evidență ochii. Acei ochi ce mă priveau cu o dorință nestăvilită și sclipeau mai ceva ca strălucirea apei la suprafață, acolo unde o ating razele soarelui.

Era puțin nebărbierit și ah, da, mă înnebunea când era așa.

Citiţi şi E prietenul meu de bere, iar tu îl iei acasă să faci sex

Mușchii se relaxau și corpul se mula după fiecare atingere a lui. Îl priveam cum îmi dezmierda fiecare părticică și savuram fiecare atingere. A fost apogeul unui lung șir de momente de dor…

O ultimă îmbrățișare înainte de plecare… Durerea supremă, când te spargi în bucăți și urli de durere…

Dădea cu spatele să iasă din parcare și vedeam cum îi moare motorul, se oprește mașina, nu mai are benzină. Imaginația mea o lua razna privind cum pleacă și nu puteam face nimic. Știam că se va întoarce, dar o bucată din mine alerga spre el și urla și implora să nu plece. Nu am putut privi nici măcar să văd când a luat curba. Nimic din scenariile din capul meu nu se adeverise. La naiba, nici nu vroiam să pățească ceva, îmi doream doar o clipă, un moment să îl mai am lângă mine.

Astăzi, doar rememorez totul…

A fost prea hard and strong pentru mine și soft and light pentru tine? Hm, facem schimb de roluri data viitoare.

Guest post by Anonimă

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



1 views




Citiţi şi

Mami, știai că alte mame țipă la copiii lor?

O iubire de 45 de ani – Ion și Madeleine Voicu

Omul nu este niciodată prea bătrân, prea căsătorit, prea sărac, prea bogat, prea urât sau prea frumos să își dea voie să iubească

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro