„Fata babei şi fata moşneagului” sau cum să sminteşti cu metodă copiii

Miruna Lepuș

11 December 2014

Miruna Lepuș

Am pornit spre teatrul Ţăndărică împreună cu băieţelul meu de doi ani cu gândul la minunatele piese văzute aici în copilărie şi curioasă fiind să văd reacţia copilului meu. După spectacol m-am bucurat că am făcut această greşeală acum, când e mic şi a putut adormi liniştit pe la mijlocul piesei. Căci un „tratament” sistematic cu piese de felul acesta pe la cinci-şase ani ar schilodi cu siguranţă sufletul oricărui copil.

Primul semn de întrebare a apărut chiar după ce am cumpărat biletele – în faţa teatrului,  o doamnă m-a întrebat ce vârstă are copilul meu şi mi-a spus că ea a trebuit să iasă din sală de la reprezentaţia anterioară pentru că nepoţica ei de doi ani şi două luni începuse să plângă, speriată fiind de „moş şi babă”. Nu am băgat prea tare în seamă avertismentul şi, după o oră de joacă în parcul din apropiere, ne-am întors şi ne-am aşezat nerăbdători la locurile noastre.

M-a surprins în mod neplăcut faptul că pe peretele din faţă era proiectată o animaţie în culori ţipătoare. Că doar venisem la teatrul de păpuşi tocmai pentru a-mi feri copilul de desene animate!

fata_babei_fata_mosului_

Piesa a început destul de sinistru, în penumbră, personajele venind de undeva din spate. Copilul s-a strâns de teamă lângă mine. Au urmat dialoguri trase de păr, cu expresii colocviale, replica „modernă” a dulcelui grai moldovenesc în care fusese scrisă povestea acum mai bine de un secol. Mi-au adus brusc aminte de faptul că, în anunţ, după titlul poveştii, scria „adaptare după Ion Creangă” (s.n.).

Cu tot limbajul de mahala („ete fleoşc”, „boşorogule”, „băşicat” etc.) şi în ciuda animaţiei făcute pe calculator, cu personaje amintind de cele din desenele animate, cu totul nepotrivită într-un teatru de… păpuşi, de-abia după un timp mi-am dat seama de ce se întâmplă. Momentul declanşator a fost pisiceala actriţei care o întruchipa pe Sfânta Duminică, mai degrabă o cotoroanţă înveşmântată în sfântă, ceva asemănător cu mama vitregă a Albei-ca-Zăpada. Au urmat dansuri cu tentă sexuală (în genul Pinguinului sau al trupei Andrè), în care actriţa din rolul sfintei nu ezita să-şi arate colanţii negri şi pantofii cu toc cui şi să se mişte ca o actriţă de filme porno îmbrăcată în costumaţie de călugăriţă. S-a continuat cu o imagine cu sfânta ţinând în mână un glob de cleştar ca cel al vrăjitoarelor, cu lighioanele sfintei costumate ca nişte drăcuşori, cu o secvenţă de animaţie în care apărea un nor cu coarne de drac etc. În ciuda celor peste o sută de kilograme ale actriţei, Fata babei dansa cam ca la Moulin Rouge, făcea baie în ceea ce părea o saună din filmele pentru adulţi, îşi arunca şosetele şi opincile, lăsa să i se vadă pantalonaşii de sub fustă şi se prostea la fel ca Lila din Vacanţa Mare. Nu a lipsit nici fumul – da, ca acela de la spectacolele de rock adevărate, într-o sală cu zeci de copii între doi şi zece ani. La final, pe perete a fost proiectată imaginea unui Ion Creangă îmbrăcat la patru ace şi cu voce piţigăiată, cam cum îmi imaginez eu că au pedofilii care momesc băieţeii prin parcuri…

Pe timpul aplauzelor, acelaşi dans care amintea de „Lasă-mă papa la mare”. De data aceasta, au participat toţi actorii, dintre care se evidenţia de departe interpreta Sfintei Duminici, care şi-a dat fusta la o parte pentru a lăsa să i se vadă de jos până sus picioarele în colanţi negri.

Am stat până la sfârşit numai pentru a vedea până unde se poate merge fără ca cineva din sală să huiduie. Şi pentru a observa expresia de pe chipurile părinţilor, care fie erau cuprinşi de veselia aparentă a cântecelelor tâmpite, fie se gândeau la ale lor, stând placizi, simpli paznici ai copiilor. La plecare am zăbovit puţin la uşă pentru a auzi reacţiile – am prins un „a fost o piesă reuşită”, un entuziast „ţi-a plăcut, nu?” şi o invitaţie la McDonalds’ făcută de o bunică nepoţelei de cel mult trei ani. Apoi am plecat. De silă.

(Ajunsă acasă, am căutat site-ul teatrului, unde sunt citate părerile elogioase ale spectatorilor, iar prezentarea piesei începe aşa: „Spectacolul este o lectură modernă a poveştii lui Creangă în care valorile general umane cum ar fi cinstea, bunătatea şi destoinicia pot ajuta pe oricine să răzbată în viaţă.”. Căutaţi pe google şi veţi găsi o mulţime de prezentări în acelaşi ton. Regia şi scenariul ai aparțin lui Daniel Stanciu.)

Şansele ca România să se dezmeticească din ceea ce i se întâmplă sunt, deci, zero. Copiilor acestora, cu părinţi cât de cât interesaţi de soarta lor din moment ce îi duc la teatru în loc să-i uite în faţa televizorului, li s-au inoculat în mod perfid câteva idei îngrozitoare: de Biserică putem râde, familia nu contează (moşul şi baba din piesa asta îşi taie casa în două), sexul, dezmăţul şi drăcuşorii sunt lucruri extraordinare, limbajul civilizat e pentru proşti. Toate acestea îi vor călăuzi cu siguranţă în viaţă, căci este imensă puterea de seducţie a unui spectacol viu, cu actori în carne şi oase, cu muzică dată prea tare, cu desene animate pe fundal, care se desfăşoare în faţa unor minţi tinere timp de peste o oră.

Au fost atât de multe momente în care mi s-a făcut pielea de găină şi mi-a fost jenă de jena actorilor nevoiţi să joace în această piesă scabroasă încât îmi este clar că totul a fost programat, că a fost anume conceput pentru a-i tâmpi pe copii, pentru a preveni orice revoltă viitoare, orice opinii aparte… O idee genială a unei minţi perfide, parte a unui angrenaj uriaş.

Şi e cu atât mai grav cu cât se întâmplă într-un teatru pentru copii subvenţionat de stat.

Dacă nu v-am convins, puteţi viziona online fragmente din piesă:

 

P.S. Chiar dacă a dormit o bună parte din timpul reprezentaţiei, întrebat ce a văzut la teatru, copilul meu a răspuns „o pasăre mare cu coarne”!

Pe Miruna o găsiți cu totul aici.



Citiţi şi

Mulțumesc, copil frumos!

L-am șters pe unu’ din listă

Ce-a învățat un tată divorțat din concediul cu copiii

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
3,497 views

Your tuppence

  1. moraru / 16 December 2014 19:25

    Si eu am crescut cu Tandarica, asa ca atunci cand baiatul meu a implinit 4 ani, am inceput sa-l duc si pe el. Am vazut impreuna majoritatea spectacolelor si cu siguranta nu ne-am smintit. Unele ne plac mai mult decat altele, e normal. Eu zic ca ar trebui sa vedeti mai multe spectacole inainte sa va faceti o parere si n-ar strica sa tineti cont si de varsta pt care sunt recomandate.

    Hot debate. What do you think? Thumb up 7 Thumb down 1
    Reply
  2. Iuliana A / 16 December 2014 18:49

    Dragelor, nu va suparati dar eu am vazut si spectacole independente in Bucuresti si vreau sa va spun ca pe multi dintre actorii de la teatrele particulare i-am vazut la Tandarica. M-a amuzat. Oricum, cand aleg la ce piesa mergem ma uit la calitatea piesei, la ce premii a luat, de cate ori a fost jucata. Daca esti atent, iti dai seama ce merita si ce nu.

    Thumb up 5 Thumb down 0
    Reply
  3. George / 14 December 2014 0:14

    Cunosc spectacolul, cred ca ma si pricep intr-o oarecare măsură, așa ca o sa va răspund.
    In primul rand nu dețin adevărul absolut, spre deosebire de dvs., si nu am pretenția de a va convinge de ceva. Va inteleg dezamăgirea pricinuita de confruntarea amintirilor cu realitatea imediata, insa aici nu este vinovat regizorul si nici instituția, ci doar… Timpul trece, tehnologia evoluează, bănuiesc ca dețineți un telefon mobil, nu va mai bazați doar pe cel fix.
    In al doilea rand, expresiile boșorog si bășicat apartin autorului, adica lui Creanga.
    In al treilea rand (si ultimul) înțeleg ca un spectacol poate sa nu fie pe gustul dvs., ca un mijloc de expresie “nu va aranjează” (desi părerea dvs. nu reprezintă o garantie a falimentului artistic al regizorului/institutiei), totusi demonstrați reavoință in momentul in care va deranjează inclusiv o plasma amplasata mult deasupra orizontului vizual, pe care ruleaza timp de 10-15 minute, înainte de începerea spectacolului, prezentări video ale altor spectacole din repertoriu. Cred ca e puțin prea mult!
    O seara frumoasa! Sper ca nu veți renunța sa mai mergeți la teatru! )

    Hot debate. What do you think? Thumb up 7 Thumb down 2
    Reply
    • Creanga / 15 December 2014 14:19

      Textul lui Creanga este acesta: http://ro.wikisource.org/wiki/Fata_babei_%C8%99i_fata_mo%C8%99neagului
      Nu apare nici “bosorog”, nici “basicat”.

      Thumb up 2 Thumb down 1
      Reply
    • George / 16 December 2014 17:03

      Si cum înțelepciunea sosește cu întârziere la casa omului (bine ca sosește) mi-am dat seama ca am greșit.
      Pentru omul de teatru esențial este feed-back-ul spectatorului, iar când o astfel de opinie apare atitudinea corecta nu este scalparea cutezătorului, ci o analiza profunda a spuselor sale. Spectatorul este suveran in aceasta ecuație si, ca atare, m-am “bășicat” complet gratuit. 🙂
      Așadar îmi cer scuze daca am întrecut măsura in initiativa mea de a-mi expune punctul de vedere.

      Thumb up 1 Thumb down 0
      Reply
      • C. / 16 December 2014 18:17

        Hidden due to low comment rating. Click here to see.

        Poorly-rated. Like or Dislike: Thumb up 0 Thumb down 3
        Reply
  4. just me / 13 December 2014 23:20

    Bani aruncati in productii mizerabile,dubioase,fara simt estetic si artistic…nimic nou ptr teatrele de copii din romania,din pacate..exista exceptii,dar prea putine.copiii merita altceva, oameni buni!

    Thumb up 2 Thumb down 4
    Reply
  5. Cristina D. Barbu / 13 December 2014 19:32

    Tocmai ce cautam ceva despre Tandarica si m-a surprins ce spuneti aici. Am fost si noi la Punguta cu 2 bani ( chiar azi ) si n-a fost deloc pe cat de rau aflu de aici. Cred ca totusi noi parintii tindem sa fim un picut prea drastici si sa vedem lucruri, aluzii, glume pe care gagalicile nu le vad. Eu le mai dau clar o sansa. Am vazut in festival spectacole chiar frumoase iar Maria mea e fascinata de Motanul incaltat, de ex! Oricum, o sa fim atenti.

    Hot debate. What do you think? Thumb up 6 Thumb down 2
    Reply
  6. Teodora / 13 December 2014 13:01

    Din cauza dezamagirii provocate de aceste asa-zis teatre pentru copii, noi ne-am reorientat spre ce fac tinerii independenti. Sunt cateva teatre independente unde eu merg cu fetita mea de 4 ani care a devenit deja fan, nu stiu daca pot sa dau numele teatrului, ca sa nu fac reclama, dar pot sa va spun ca am vazut un spectacol excelent cu Vulpea si Corbul. Daruirea actorilor este extraordinara, costumele frumoase,povestile sunt povesti si sunt chiar pentru copii, fara aiureli “contemporane”. Mergeti spre teatrele independednte, dar aveti grija sa fie chiar teatre, nu cafenele!

    Thumb up 2 Thumb down 4
    Reply
  7. raicu / 13 December 2014 1:09

    majoritatea spectacolelor sunt foarte proaste,actorii sunt slabi pregatiti la nivelul amatorilor(mai sunt exceptii) iar banii pompati in spectacole sunt cu siguranta de ordinul zecilor de mii de euro.

    Hot debate. What do you think? Thumb up 3 Thumb down 5
    Reply
  8. C. / 12 December 2014 12:03

    Si “Alba-ca-Zapada” este la fel de prost… L-am vazut in festival si pe langa ca am platit o gramada de bani biletul, m-am enervat cumplit. O mizerie!

    Thumb up 2 Thumb down 4
    Reply
  9. Liliana / 12 December 2014 11:12

    Foarte, foarte trist. E păcat că, în loc să duci copilul la piesă să îl educi prin teatru, te izbește această realitate obscenă.

    Hot debate. What do you think? Thumb up 4 Thumb down 4
    Reply
  10. Monica D. / 11 December 2014 15:17

    Eu am renuntat sa imi duc copii acolo, imi este sila, nu este teatru pentru copii, ultima piesa la care am fost este Punguta cu 2 bani, care a fost la propriu de 2 bani, plina de aluzii sexuale si glume total nepotrivite pentru micutii mei.

    Hot debate. What do you think? Thumb up 5 Thumb down 4
    Reply
    • Teodora / 13 December 2014 16:25

      Incercati spectacolele pentru copii ale teatrelor independente. merita si sunt mult mai dedicati! dar ale teatrelor, nu ale locurilor de joaca sau ale barurilor

      Thumb up 1 Thumb down 3
      Reply
      • Iuliana A / 16 December 2014 18:28

        Dragelor, nu va suparati dar eu am vazut si spectacole independente in Bucuresti si vreau sa va spun ca pe multi dintre actorii de la teatrele particulare i-am vazut la Tandarica. M-a amuzat. Oricum, cand aleg la ce piesa mergem ma uit la calitatea piesei, la ce premii a luat, de cate ori a fost jucata. Daca esti atent, iti dai seama ce merita si ce nu.

        Thumb up 3 Thumb down 0
        Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro