Am citit acum ceva timp un articol pe Catchy care mi s-a părut tare frumos și scris cu stil. Nu știu câți au înțeles mesajul pe care voia să-l transmită autoarea, dar sper că și-a atins ținta. Personal, eu admir și respect enorm o anumită categorie de femei singure. De fapt, cel mai recent roman pe care l-am terminat are ca protagonistă o mamă singură care își începe viața din nou după un divorț-clișeu. Cunosc în viața reală câteva femei care nu încetează să mă surprindă cu dedicația pentru copiii lor și forța interioară de care dau dovadă.
Dar astăzi nu scriu despre eroinele care își văd de treaba lor. Astăzi scriu despre neiubitele pe care le menționa Ștefania Sidor în articolul ei. Pentru că tocmai mi-am dat seama de ce sunt neiubite. Știți proverbul ăla, vulpea când nu ajunge la struguri spune că sunt acri? Ei bine, așa e și cu femeile astea, pe care unii, mai mult sau mai puțin răutăcioși, le numesc încă fete bătrâne.
Nu am putut niciodată să asociez termenul ăsta unei femei doar pentru că e necăsătorită sau nu are un partener de viață. Pe mine, expresia fată bătrână mă duce mai degrabă cu gândul la tipele alea frustrate, pe care singurătatea le umple de acreală și amărăciune și le stafidește înainte de vreme. La cele care au inventat războiul ăsta stupid între femeile singure și cele măritate sau aflate într-o relație stabilă. Nu știu dacă e o chestie de caracter sau o stare permanentă de sindrom premenstrual – probabil o combinație între ele – dar sunt o serie de postări stas peste care dau în mod constant pe tot internetul, ori de câte ori îmi scot nasul din ale mele și încerc să mă pun la curent cu ce se mai întâmplă în lume.
Nu e de râs, pentru că de fapt viața acestor persoane e probabil un calvar, dar nu pot să nu mă amuz când citesc câte un mit din ăsta, inventat de fetele bătrâne.
Nu există căsnicie fericită; toate sunt doar fațade și minciuni. Asta e, de departe, mantra numărul unu care le ajută pe unele fete bătrâne să se ridice din pat în fiecare dimineață și să înfrunte imaginea din oglindă. Și după aia se apucă să-și scrie ofurile pe social media, în loc să se întrebe de ce fug bărbații de ele ca dracu’ de tămâie după una-două tăvăleli.
Dacă le întrebi pe ele, nu există neveste fericite. Toate sunt niște accesorii ale soților lor, cu care nu au nimic în comun, și pe care îi țin alături prin șantaj emoţional sau folosind copiii drept monedă de schimb. Păi dacă don’șoarele astea au așa o părere despre bărbați, pe care îi consideră niște maimuțe lobotomizate, cum naiba să se uite unul la ele mai mult decât durează un act sexual? Și atunci cred că preferă să le pună o pernă pe față…
Măi fetelor, bărbații sunt mult mai inteligenți și intuitivi decât o să înțelegeți voi vreodată! Când unul alege o femeie pentru diverse scopuri, știe ce face, nu e condus doar de “cocoșel”. Majoritatea bărbaților știu ce are în cap o femeie din momentul în care deschide gura. Pot să-i estimeze IQ-ul după o simplă conversație. Își dau seama câți inși i s-au perindat printre picioare din gesturi, din felul cum vorbește și cum se îmbracă, din atitudine, din felul de a gândi. Și, ca o paranteză, oricât am fi de moderni, în secolul XXI o curvă înseamnă același lucru ca și în secolul XII. Dacă mai e și una cu pretenții de feministă și creier de păsărică, pe bărbați nu îi deranjează să-și facă treaba cu ea. Dar n-o să vedeți un bărbat deștept că se leagă la cap cu una ca asta sau că rezistă lângă ea prea mult timp.
Toți oamenii de succes au lipsuri mari în viața personală. Asta e replica tuturor ratatelor de carieră, care nefiind în stare să exceleze la nimic, își petrec viața privind cu jind în ograda altora și încercând în mod obsesiv să se reasigure că valorează ceva ele, ca ființe umane, imaginându-și fel de fel de goluri în viețile altora. Am observat că femeile astea nu pot supraviețui – literalmente, cred că poate fi demonstrat clinic!—fără să bată câmpii despre relațiile altora. La unele e clar că vorbesc neîmplinirea, invidia, și lipsa de sex. Nu e de glumit cu hormonii! Altele, dimpotrivă, au parte de sex la greu, dau cu ea în stânga și-n dreapta, ca la pescuit, doar-doar mușcă vreunul. Dar la final nu se aleg cu mai multă iubire sau respect decât prezervativele folosite. Și după ce tipul pleacă, tipa face un duș, trage un plâns sănătos și se întoarce la urzit scenarii imaginare despre viețile personale ale altora.
Citiţi şi “Adulterul salvează căsnicii”. Pe bune?
Nu am nevoie de un bărbat ca să fiu fericită. Asta e perfect adevărat – dacă e o constatare sinceră. Nici bărbații nu au nevoie de femei ca să fie fericiți. Dar, dacă totuși le urăști pe femeile care au un partener și te roade pizma când vezi cupluri fericite, atunci nu numai că nu ești fericită. Înseamnă că e ceva în neregulă cu tine. Înseamnă că în subconștient îți dorești din suflet să fii tu în pozele alea de cupluri pe care le urmărești constant, care te umplu de furie și regret, și după aia dai fuguța pe Facebook să te vaiți cât te dezgustă pe tine dragostea asta falsă. Problema e că nu te ascultă nimeni. Pentru că oamenii sunt perceptivi și sensibili, și se îndepărtează instinctiv de drame și toxicitate. Uite așa descoperi de ce ești singură.
Categoriile de femei care se ghidează după motto-ul de mai sus sunt multe. Fie că e vorba de super-femeile măritate cu carieră, de cele care au un milion de pretenții de la un bărbat, dar nu au de fapt nimic să-i ofere la rândul lor, sau de narcisistele care sunt atât de îndrăgostite de ele însele încât nu ar putea niciodată iubi pe cineva cu aceeași dedicare.
Eu știu însă că există căsnicii fericite, știu că există femei și bărbați minunați pe lumea asta, și mă bucur enorm când văd cupluri de acest gen. A-ți găsi sufletul-pereche e cea mai mare împlinire pe care o poate avea cineva. Aș spune și cel mai mare noroc, însă eu nu prea cred în definiția tradițională a norocului. Credința mea fermă e că fiecare își croiește propria soartă. Recunosc, nu am trecut personal prin dramele femeii singure. Mi-am întâlnit jumătatea devreme, m-am căsătorit la 20 de ani, deci nu am avut ocazia să devin fată bătrână, dar asta nu a fost chestie de noroc, ci de alegere. Am trecut însă prin alte drame, ca orice persoană care se apropie de vârsta mijlocie și pot să vă asigur de un lucru: dacă sunteți încă singure, Făt-Frumosul vostru se află undeva în lumea asta, așteaptă, caută. Cu siguranță îl veți întâlni și veți împărtăși împreună cel mai de poveste happy ending. Și dacă aveți grijă să ocoliți greșelile de care vorbeam mai sus, happy ending-ul ăla o să dureze o viață întreagă, nu doar câteva minute! 😉
Și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea nu este o permanentă stare de entuziasm
Fără femei libere, lumea toată e în lanțuri
Latura întunecată a bărbaților „de treabă”
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
