Despre frumuseţea femeilor, în toate accepţiunile, dar mai ales despre formele ei vizibile, bărbaţii chiar vorbesc mult. Dar cu siguranţă mai puţin decât gândesc şi cel mai adesea licenţios, fiindcă academic ar exprima mai puţin plastic gândurile jucăuşe. Orice ar spune, ca preocupare şi aspiraţie, frumuseţea femeilor ocupă un binemeritat de altfel loc central, deşi nu sunt sigură de poziţia acestuia. Numai că, întrebaţi deschis ce cred despre, bărbaţii disimulează jalnic şi virează brusc spre un deloc credibil dezinteres. Adică, mă-nţelegeţi, dacă mai sunt şi însuraţi ori au funcţii publice, ei chiar nu au nicio părere, ba mai mult, frumuseţea cică nici n-ar conta. Măi, să fie!
Românii spun că frumusețea interioară este mai importantă decât aspectul fizic. 🙂
Nu spun că nu-i adevărat şi chiar există femei a căror frumuseţe, mai corect spus, transfigurare, vine dintr-o inteligenţă superioară sau un talent de origine divină. Îmi vin în minte două nume: Clody Bertola, pe care au iubit-o cu aceeaşi îndârjire doi regizori celebri.
Supranumită „Inegalabila“, „Unica“, „Prinţesa Inefabilului“, Clody Bertola a fost căsătorită de trei ori, iar doi dintre soţii săi au fost Liviu Ciulei, mai mic cu 10 ani, şi Lucian Pintilie, mai tânăr cu 20 de ani. Timp de un deceniu, a petrecut Anul Nou alături de toţi cei trei soţi ai săi.
Şi Nina Cassian, care a sucit de-a lungul vieţii minţile multor bărbaţi şi căreia, și la vremea neputinţei fizice, îi stă (n.red. i-a stat, poeta a murit în aprilie 2014) alături, din dragoste, un soţ american în floarea vârstei (a treia, ce-i drept), sedus şi el de spiritul poetei nonagenare.
Nina Cassian – cea mai atrăgătoare femeie urâtă a literaturii române
Dar nu despre aceste excepţii uimitoare este vorba, ca dovadă irefutabilă a forţei de seducţie a inteligenţei, a harului şi a personalităţii unor femei mai puţin înzestrate cu daruri fizice. Ci despre câte feluri de bărbaţi există, dacă îi împărţim după reacţia lor la frumuseţe.
Ar fi cei care au ales să trăiască lângă ne-frumoase, susţinând aprig teoria frumuseţii interioare prevalente, dar salivând după purtătoarele însemnelor ei exterioare. Aceştia sunt laşii care de teama competiţiei n-au ales tortul, ci, să spunem, ceva mai puţin atrăgător, şi care atunci când experimentează extra-conjugal diversitatea lumii, le etichetează pe celelalte, curve. Aici trebuie musai spus că este şi vina femeilor care consimt. Dacă la propuneri indecente ar răspunde cu decenţă: “ai ales, culege până moartea vă va despărţi sau alege din nou, dar numai după ce vei fi iarăşi liber!“, bărbaţii ar fi obligaţi la onoare. Dar asta ar însemna solidaritate feminină, la fel de utopică precum fidelitatea masculină. 🙂
În orice poziție s-ar afla, radarul lor funcționează și întorc capul. O fracțiune de secundă… 🙂
O altă categorie sunt bărbaţii care pun mare preţ pe ambalaj, goliciunea interioară fiind doar o chestiune secundară şi oarecum asumată, şi trăiesc lângă păpuşi perisabile, cărora nu le ridează fruntea niciun gând, fără stresuri, coşmaruri, angoase ori crize existenţiale. Această cea de-a doua extremă tentează genul de bărbaţi care trebuie să aibă pe lângă cea mai frumoasă casă ori maşină şi o femeie care să se asorteze. Ei ajung să nu mai tânjească după forme, ci, mai grav, după fond, adulterul intelectual fiind chiar mai periculos decât cel carnal, practicat de primii. Ar mai fi multe de spus, dar un lucru e sigur: multe rele pleacă de la ipocrizie. Şi nu doar de la cea a bărbaţilor.
Citiţi şi
Cea mai fabuloasă perioadă a anului — Venus a ajuns în Taur
Nu, nu toate femeile sunt c_rve. Unele sunt gheișe, hetaire, curtezane
Șarmul, charisma și flerul – între lumină autentică și umbre relaționale
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
