Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

„Ha! O să mori singură!”

3 August 2018

Cobor din tramvai. Plouă. El aleargă cântând prin ploaie. Nu-i pasă de ochii lumii. Scanez în grabă cartela și intru în clădirea ce aduce mai degrabă cu o bază de experimente sociale. Doar că nimeni nu socializează. El nu intră cu mine. Nu îi place jobul meu. Zice că e plictisitor, iar eu – corporatistă cu creier amorțit. La masa de prânz, îl întreb ce face cât timp sunt eu la muncă.

– Merg la cafea cu prietenii mei.

– Stai! Ce?! Și voi aveți prieteni?

– Bineînțeles.

– Cum naiba? Tu nu ești real, nici cafeaua ta nu e reală, nici conversațiile astea nu sunt reale.

– Nici orgasmele pe care ți le dai singură nu sunt. Și totuși…

– Hey! Ți-am zis să închizi ochii!

Pleacă. Nu rămâne cu mine când mănânc. Spune că atunci când mănânci e un moment intim al tău cu tine. Nu înțelege de ce oamenii aleg să mănânce în public. Eu o fac pentru că nu am voie să mănânc în birou, iar în toaletă cică nu-i ok din motive de igienă.

Orele zboară. Ies din clădire aproape pe înserat. Îl găsesc rezemat de un stâlp, bătând nervos din picior. Îl ignor și pornesc spre stația de tramvai. El bombăne în spatele meu.

– Ai zis că azi nu mai stai peste program.

– Am avut treabă!

– Și? Crezi că-ți vor face statuie?

cuplu plaja vacanta

– Poate. Cine știe?

– M-aș bucura.

– Serios?

– Dap! Ar avea porumbeii pe ce se c*ca.

– Știi, câteodată mă întreb dacă nu cumva te-am câștigat la o pungă de pufuleți cu surprize. Și am senzația că pufuleții erau expirați.

– Ha! O să mori singură!

– Tu vei muri odată cu mine! Așa că ha ha!

– N-ai de unde să știi. Sunt amuzant. Și simpatic. Poate mă lipesc de vreo verișoară. Aș alege-o p-aia cu țâțele mari. Că oricum nu-nchid ochii.

Tramvaiul sosește, într-un final. Eu mă așez cuminte pe un scaun. El n-are stare. Se agață de bara de susținere și începe danseze cântând

“I’m hooked on a feeling,

I’m high on believing

That you’re in love with me…”

La naiba! Prietenul meu imaginar vorbește ca Rocket și arată ca Star-Lord. Și-acum sper eu să nu închidă ochii. Cine naiba m-a pus să privesc „Guardians of the Galaxy”?!

Guest post by Remina Radu

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Prețul lui Fery

Asta se întâmplă când o tânără devine femeie măritată prea devreme

Anatomia unei dureri

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,019 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro