Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Îmi pare extrem de rău că nu i-am denunțat pe cei doi bărbați români

19 August 2019

Sunt în Elveția, după dezbaterea despre arhitectură și politică, la masă cu oameni din toată lumea.

“După italieni, bărbații români sunt cei mai seducători”, ne mărturisește o femeie din Palestina.

“Am avut un iubit român, dar era prea apăsat de toate problemele României.”, ne spune o femeie din India.

N-am spus nimic, dar m-am gândit la cei doi bărbați români din trenul în care mă urcasem cu o seară înainte în aeroportul din Zürich și pe care i-am auzit spunând în spatele meu:

“Bă, a ars-o după ce a sunat la 112. În Caracal. Ce-aș mai fi luat și eu fete… Dacă nu era baba asta care se tot uită urât la noi și cine știe ce-i spune lu’ ăla de lângă ea, până acum îi luam adormitei portofelul din geantă, o trezeam și-o luam cu noi, coboram la Berna…“.


Adormita eram eu, doar că între timp mă trezisem și îi ascultam cu ochii închiși.

M-am ridicat și le-am vorbit celor doi bărbați români (șocați că le vorbesc românește) cu toată obida strânsă în ani de umilință în România. Pentru că a fi femeie este umilitor mai peste tot pe unde-am fost în lumea asta, dar, pentru mine, cel mai umilitor a fost și este în România.

Răul din intențiile celor doi m-a durut atât de tare, încât nu m-am gândit să sun la 112. (Da, la 112 se sună și în Elveția pentru ajutor.) Norocul meu a fost “baba” și soțul dumneaei. Dar viitoarele victime ale celor doi nu vor avea, poate, norocul meu. Așa că-mi pare extrem de rău că nu i-am denunțat pe cei doi bărbați români, ci doar le-am cerut să-și ceară iertare. Am greșit. Nu am avut curajul de a înfrunta răul până la capăt și de a-l transforma în ceva util dezvoltării noastre, individuale și colective.

Guest post by Oana Bogdan

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro



Citiţi şi

Îmi plac bărbaţii care…

Ce nevoi au femeile după Tudor Chirilă

Ea le întruchipa pe toate cele trei femei dorite de un bărbat: mama-prietena-iubita

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro