Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Îmi plac femeile care știu cumpăra și pantofi, și cărți

27 November 2017

NEIDONI okÎntr-o lume cum este cea în care trăim noi, dominată de apetența năucitoare pentru consum și a festinului agonisirii permanente, devine o notă de distincție să rămâi un pas înapoi, făcând din simplitate o virtute. Simplitatea nu înseamnă sărăcie, deși poate avea aparențele austerității, ci se opune formelor gregare ale luxului provocator.

Fastul, extravaganța și grandoarea ostentativă deopotrivă cu prestigiul zgomotos nu sunt însemne ale superiorității, ci ale omului care, lipsit de nobilitate, îi copiază aparențele fără însușirea caracterului ei profund. Nu sunt împotriva luxului, dar nu îl asimilez niciodată opulenței și huzurului, ci, mai degrabă, unui anume rafinament și al eleganței care se obține prin educație. Îmi aduc aminte de cuvintele spuse de Coco Chanel la care subscriu fără rezerve: „Luxul nu trebuie să fie opusul sărăciei, ci al vulgarității.”

coco chanel4

Nu îmi plac oamenii care își etalează ostentativ superioritatea, fiind cinici și scorțoși, admir, în schimb, destinele, aparent derizorii, ale oamenilor pentru care singura formă de triumf este invincibilitatea și conservarea omenescului. Totul este secundar față de imperativul de a ta păstra om.

Aleg, fără să ezit, compania acelor oameni, cu adevărat superiori, pentru care luxul înseamnă mai degrabă răgazul de a admira, libertatea de a contempla, hedonismul rafinat de a gusta un vin bun, un ceai aromat, o cafea de specialitate din boabe proaspăt măcinate, aceia care se știu bucura, fără emfază, de fantasmele și sevele ademenitoare ale vieții și îmi plac acele femei care știu să cumpere și pantofi, și cărți. Luxul solitar și evanescent al bucuriei de a citi îmi pare a fi, de departe, cel mai salutar mod de a păstra bunul gust și limpezimea morală. Gingășia și tandrețea sunt, din orice unghi am privi, superioare, oricăror forme de asprime, intransigență și încruntare. Îmi plac oamenii exigenți, dar care știu să zâmbească, fiind valoroși nu prin ceea ce posedă, ci prin ceea ce sunt.

Cred că ni se cere să fim oameni mari fără a fi confiscați integral de reflexele adulților. De fapt, un om este cu adevărat mare abia atunci când știe, neostentativ și nobil, să fie mic, adică bucuros asemenea unui copil, fără a păstra urme de resentiment. Mi se pare o virtute formidabilă să poți păstra splendoarea nealterată, ferită de cinism, a copilăriei.

Mai cunosc o formă de lux. Luxul de a simți cum se înșurubează îndărătnic, într-un colț de suflet, sentimentul prelung că poezia este pretutindeni prezentă, camuflată uneori de cele mai prozaice activități și că, administrată zilnic, sub forma gesturilor de tandrețe, poate servi echilibrului și seninătății. Abilitatea de a te păstra omenos și cald, imun la majoritatea inconvenientelor lumii este și ea o formă de lux într-o societate asfixiată de propria ei trivialitate.

Limbajul de lemn al oamenilor țâfnoși, pompa academică și ermetismul sunt, mai curând, forme ale incapacității. Oamenii profunzi, care au atins o înțelegere superioară a lucrurilor și a vieții, nu se ascund în spatele unui limbaj complicat. Acolo unde apare, el ascunde lipsa de autentică adâncime. Ceea ce înțelegem cu adevărat, putem transmite simplu. Eleganța rostirii și simțul cristalin al metaforei sunt superioare discursului abscons rostit cu un subton de superioritate omniscientă.

Ce frumos este să trăiești sub spectrul infinit al bucuriei de a dărui și a ierta. Calitatea de a te păstra bun și blând, senin și nobil nu va  fi nicicând în afara modei și este singurul lux atunci când în jurul tău întâlnești răutatea, încruntarea și snobismul.

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Se poate trăi și fără căsătorie?

Până când nu te iubeam…

Centenar

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
6,574 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro