Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

În căutarea satrapului pierdut

16 June 2019

Nu simțiți că lipsește ceva în ultimele săptămâni? Cu încarcerarea infractorului de la Gratia, s-a pierdut ceva esențial în cultura noastră publică. Ne-am pierdut satrapul, doamnelor și domnilor. Cine mai fie acum de vină pentru toate cele, dat fiind că statul nostru e locuit, în rest, doar de cetățeni inocenți? 

Trebuie pornit de la această observație fundamentală: inocența locuitorilor fabulosului spațiu carpato-danubiano-pontic. Ei nu poartă niciodată vina. Mereu alții: turcii, fanarioții, ungurii, rușii, internaționala comunistă, Europa, americanii, extratereștrii, Soros. Noi – nu.

În psihologia noastră la loc de cinste e satrapul. Înainte era vina lui Ponta, înainte era vina lui Băsescu (Petrov, turnătorul, hai că-l știți), înainte de Băsescu era vina lui Năstase, a lui Iliescu, a lui Constantinescu, a lui Iliescu, a lui Iliescu iar, a lui Ceaușescu, a lui Dej și tot așa până la geto-daci. 

Acum, fără alde Dragnea, cui mai dăm noi hulă? Că Iohannis e mai absent din spațiu decât cometa Halley. Să fim serioși: Iohannis nu e bun nici să dai vina pe el, fără să stârnești râsul la omul rațional.  

Apropo de turnătorul Petrov (frumos nume conspirativ, nimic de zis), să solicităm și o medalie de aur pentru toți struții lui Petrov care merg acum pe burtă într-o tăcere de aur. Bravo, struții! 

Lichelele taciturne nici n-au făcut sluj, n-au mâncat din palmă, n-au slăvit, nici gura nu le pute. Nu și-au dat seama de calitatea morală a stăpânului lor – ce să facă acum, să se împuște-n cap? Și de ce s-ar face vinovați? La carpato-danubiano-pontici, coloana vertebrală e opțională. Cum, nu știați? 

România abuzată

Necazul e ce ne facem noi fără satrap (mă rog, satrapul vizibil). Că există riscul să constatăm că – oroare – de fapt s-ar putea să fie tot vina noastră. Când se dă și când se primește plicul, când se pupă-n bot și se papă tot, când se întoarce priviea, când se bugetărește cu neamul, că timpul trece și leafa merge, când… 

Să nu disperăm, însă, că n-a venit Apocalipsa. O să ne găsim noi alt satrap care să poarte toată vina și o să trăim iar în jug (nemernicii!, ăștia!, hoții!), ca să putem noi să rămânem toți inocenți în continuare. 

Altfel, n-am mai fi noi.

Pe cine pariați, așadar? 

Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Poate folosește cuiva povestea mea

Una

Am început să ne certăm tot la două zile. Păi, așa se face?

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
270 views

Your tuppence

  1. Povestire despre imposibila beție - Catchy / 27 June 2019 6:59

    […] Citiţi şi În căutarea satrapului pierdut […]

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro