În căutarea simțului pierdut – Perfumes / Les parfums

8 July 2021

Unul dintre cele cinci simțuri, cel mai greu de transmis prin ecran, mirosul îl determină pe regizorul-scenarist Grégory Magne la o călătorie încântătoare în aromele asortate ale vieții. Un frumos duo actoricesc, dirijat cu eleganță de Grégory Magne (L’Air de rien), ne aduce în prim-plan «solitudinea parfumată». Cineastul semnează un film bucolic, profund și tandru, căci Les Parfums ne invită cu delicatețe la reconectarea cu sine. Grégory Magne a semnat acest lungmetraj proustian, în care tandemul actoricesc (Emmanuelle Devos & Grégory Montel) simpatic și subtil plutește într-o agreabilă aură de melancolie.

Întâmplător sau nu, ca în actuala criză mondială sanitară, și această creatoare de parfumuri (numită „nas”, după cum ea însăși declară) și-a piedut simțul mirosului (anosmie). Iată că trufașa eroină se vede nevoită să solicite ajutorul plictisitorului său nou șofer, dar diva reușește să spargă gheața în contact cu noul angajat.

Bunăoară, «Mademoiselle» Anne Walberg (fermecătoarea Emmanuelle Devos) este o adevărată maestră în parfumuri. Ea le creează și își vinde incredibilul dar mai multor companii de prestigiu, precum Dior. Ca o adevărată divă, este temperamentală și egoistă. Guillaume e noul ei șofer și singurul care îndrăznește s-o înfrunte. Probabil tocmai de aceea, ea nici nu-l concediază.

Guillaume Favre (Grégory Montel) este un tată divorțat, disperat să obțină custodia comună a fiicei sale. Ca să  își poată achita „dările” trebuie să își păstreze slujba de șofer. Așadar, i se atribuie un nou client: talentata parfumieră Anne Walberg ale cărei abilități în construirea și identificarea parfumurilor se potrivesc  cu egoismul ei; e lipsită total de tact în raport cu șoferii săi. Deși a lucrat pentru mărci importante din industria frumuseții, agentul ei i-a găsit contacte care îi solicită simțul în vederea realizării poșetelor (comercializarea unei noi game de genți de mână de lux). Mirosul este, de asemenea, în centrul existenței și profesiei acestei Anne Walberg (ca „nas” – adică cineva binecuvântat cu receptori olfactivi foarte avansați, ca un somelier, dar pentru parfum).

O experiență uneori plăcută, alteori acră pentru majoritatea dintre noi, mirosul înseamnă mult mai mult, dacă nu chiar cu totul diferit, pentru Anne, care lucrează ca freelancer, consultând diferite tipuri de mărci de lux pe variate produse, după retragerea ei dintr-o fructuoasă carieră (designer de parfumuri) din Franța. Practic, în această comedie cu fason de dramă (extrem de franțuzească), Grégory Montel devine un soi de „smiley labrador” în formă umană.

Șoferul parizian divorțat, de vârstă mijlocie, se străduiește din răsputeri să câștige banii necesari pentru a-și permite un apartament care să fie pe gustul fiicei sale (Zelie Rixhon), o pretențioasă adolescentă. Fiind deja penalizat pentru depășirea limitei de viteză, Guillaume nu își poate permite să își piardă slujba, chiar dacă pretențiile clientei sale sunt de-a dreptul exagerată. În consecință, bietul șofer va transporta prețioasele bagaje, ba chiar o va ajuta să schimbe lenjeria de pat de la un hotel (pe motiv că cearșafurile fuseseră spălate cu un detergent care nu era agreat de Anne) și ia notițe pentru ea, în timp ce aceasta analizează mirosul unei peșteri care trebuia copiat pentru un client.

Din această simpatică alăturare, se va dezvolta o prietenie durabilă. Admirabila schimbare nu va ajunge, totuși, la punctul în care – poate – unii spectatori și-ar fi dorit. Totuși, este una dintre surprizele revigorante ale acestui lungmetraj. Observațiile fine ale cineastului nu se limitează doar la relația principală, ci și la personajele secundare: Guillaume și copilul său inteligent sau la Anne și avara ei agentă. Dar, cel mai interesant lucru din film este viziunea sa (atent documentată) asupra afacerii cu parfumuri, o industrie de miliarde de dolari, care acoperă nu doar proiectarea parfumurilor scumpe pentru casele de modă, ci și eforturile de a masca mirosul emisiilor din fabrică și parfumuri de pompat în supermarketuri pentru a determina oamenii să cumpere cât mai multe lucruri.

În treacăt, Anne menționează că a proiectat „J’adore” de la Casa Dior, a cărei formulă originală este, de fapt, opera maestrului parfumier Calice Becker.  Mai presus de toate, suntem încântați să descoperim importanța funcțiilor parfumierilor, pentru a face mirosurile industriale mai suportabile sau pentru a facilita comercializarea produselor în supermarketurile noastre. În acest sens, lungmetrajul e stropit cu multă inteligență. Nu putem trece prin această poveste fără să nu ne gândim la «mașinile de consum» și la stratagemele insuportabile ale producătorilor. Bunăoară, Les Parfums invită atât relaxarea, cât și reflecție și devine o mică bijuterie de delicatețe. Duioasa comedie se constituie, în egală măsură, și într-un tribut adus talentelor precum Becker  și Christine Nagel (fostă a lui Jo Malone, acum la Hermès).

Detaliile sunt strecurate subtil, conferindu-i filmului un strat binevenit de complexitate, făcând ca totul să pară o vizită la departamentul de parfumuri de la Galeries Lafayette înainte de o plimbare cu taxiul, într-o zi ploioasă din Paris. Guillaume o ajută să identifice mirosul specific (necesar pentru contractul cu fabrica din Alsacia), apoi îi salvează viața ducând-o la spitalul în care lucra profesorul Patrick Ballester (Sergi López), specializat în probleme olfactive. Cei doi eroi se susțin reciproc, iar filmul se încheie optimist cu cele două personaje principale care intră în sediul Dior pentru a lansa noi parfumuri.  Regizat elegant și scris în mod perceptiv cu note convenționale, dar simțitoare, despre prietenie și «a doua șansă», Les Parfums nu se referă, în primul rând, la artizanul rezervat și trufaș Anne. Lungmetrajul  reflectă (destul de previzibil) maniera în care două suflete diametral opuse ajung, în cele din urmă, să se salveze reciproc, ca două parfumuri luxuriante, combinate pentru a dezlănțui puterile celuilalt.

Pe Mădălina o puteți găsi și aici

Regia: Grégory Magne

Scenariul: Grégory Magne

Imaginea: Thomas Rames

Montajul: Gwen Malo

Muzica: Gaëtan Roussel

Distribuția: Grégory Montel, Emmanuelle Devos, Gustave Kervern, Sergi López, Zélie Rixhon, Pauline Moulène

Durata: 100 min



Citiţi şi

Cum să-ți recapeți simțul mirosului în mod natural

Mătușa din America

Dior J’adore Infinissime – un înveliș al încrederii

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro