Victoria, Victoriţa cum îi spunea toată lumea, se pregătea încă o dată pentru examenul de admitere la Medicină când l-a cunoscut pe EL. El, un bărbat foarte delicat, blând, bun, generos, atent, iubitor, foarte iubitor, o, Doamne, toate calităţile într-un bărbat, într-un singur bărbat, al ei! Un singur mic amănunt, era puţin însurat, dar va divorţa negreşit, căci femeia vieţii lui este exact ea, da, ea, Victoriţa. Şi nu scorpia de nevastă care nu îl merită. Puse bine lucrurile la punct, când a rămas însărcinată abia aştepta să-i dea vestea fericită că vor avea un copil. Bărbatul delicat, blând şi cu alte multe calităţi nu s-a pierdut cu firea ci, foarte generos, i-a pus mulţi bani în palmă, a sărutat-o pe frunte şi i-a urat noroc.
Victoriţa s-a uitat lung în acea palmă cu desenul vieţii poate scris, la acei bani şi nu înţelegea nimic. Era frig şi ningea, îşi aminteşte foarte bine. Îşi mai aminteşte străzile oraşului lungi, lungi, orele de mers pe jos, prima noapte albă în casă părinţilor şi zorii zorilor. Mamă, tată, eu plec la Bucureşti! Şi Victoriţa a plecat la Bucureşti, s-a angajat într-o fabrică, iar peste câteva luni, mereu nouă în total, a născut-o pe ea, pe Alice. I-a plăcut ei acest nume, i s-a părut norocos şi i l-a dat.
Alice a crescut frumos şi bine, mama ei intrase în rând cu lumea, iar anii treceau. Alice şi Marius erau colegi de liceu, dar doar la banchet s-au privit într-un fel anume, au dansat şi au vorbit de toate. Şi-au deschis sufletele, au povestit ce visează să facă cu viitorul lor, visele lor erau trase la indigo. Ce fericire, ce noroc, gândea Alice, să-ţi întâlneşti sufletul pereche când aproape îl puteai pierde. Fiecare pleca pe drumul său şi adio, fericire! Pregătirea pentru bac şi facultate a fost de vis, se iubeau şi învăţau împreună. Ziua când Alice urmă să-i spună lui Marius că vor avea un copil şi-o imagina cea mai frumoasă din viaţa ei, din viaţa lor. Zi care desigur că a venit, Marius îşi aminteşte foarte bine totul. A privit-o lung şi uimit, dar ea, Alice, de anticoncepţionale nu a auzit? Alice s-a aruncat în braţele mamei Victoriţa, mama care i-a dat câteva palme, dar care apoi a plâns împreună cu ea. Te voi ajuta să creşti copilul, stai liniştită.
Şi aşa a făcut. Alice mai întâi a găsit o muncă de vânzătoare la un chioşc, apoi a plecat la cules căpşuni în Spania, nu înainte de a naşte o fetiţă frumoasă şi dolofană pe care a numit-o Mihaela, i-a plăcut ei numele ăsta şi era sigură că-i va purta noroc. Din Spania a plecat în Italia ca să îngrijească un bătrân, apoi o bătrână. Fata creştea şi era nevoie de bani, de tot mai mulţi bani.
În zilele noastre, Alice e în Anglia, fetiţa şi-a adus-o cu ea şi are deja doisprezece ani. A apărut între timp şi un el, un om bun, blând, delicat şi generos care nu a clipit din ochi când a auzit că ea are un copil din flori, dimpotrivă. Victoriţa între timp şi-a ridicat casă nouă, cu bani din străinătate, desigur, şi suferă că nepoata şi fiica pentru care s-a sacrificat au părăsit-o. Nu-i place deloc acest bărbat blând şi generos, dar pe Alice nu o interesează. Deci viaţa continuă cu bine.
O prietenă stabilită în Anglia mi-a povestit că se văd multe tinere însărcinate ori cu cărucioare şi copii mici, căci e o lege care le dă bani dacă aduc pe lume copii… Se va vedea. Povestitorul bagă mâna în foc pentru Mihaela, acest nume o va păzi de un aşa destin.
Guest post by Gabi Mihaela Tîrtan
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂 Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Bucurii mici pentru mama, în fiecare zi
Să nu tragi de o femeie, să nu-i cerșești iubirea, să nu-i cazi la picioare…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
