Iubim ca să nu răcim

Radu Dumitrescu

13 March 2014

Cezar, oamenii iubesc pentru că de asta se nasc, în primul rând. Uită-te în jurul tau, toți iubesc, toți… mai puțin unii.

Cei care au uitat s-o facă și s-au transformat în goi. Niște proști, dacă mă întrebi! Și-au uitat inima prin vreo

intersecție mizeră și miros rău, Cezar. Ai observat ce duhoare au oamenii care nu mai iubesc?

Cezar

Miros a străzi nespălate chiar dacă pe trotuarele lor sunt cireși înfloriți, miros a moarte tristă, îmbrăcată în haine murdare de uitată fericire.

Le-a intrat aerul trist prin gaura din piept și au răcit, Cezare, au răcit! Măi, omule, iubim ca să nu răcim, să nu ne

uităm inima. Istoria dragostei e una singură. Nimeni nu poate rescrie istoria unui sărut, drumul unei bătăi de inimă.

Cezar, istoria dragostei se scrie doar când dragostea devine istorie.

Până atunci nimeni nu stă să facă statistici și calcule. Istoria dragostei intervine în intersecție. Acolo intră un bou

sau o vacă. Intră în tine. Și iese apoi. Iese și lasă gol. Grija noastră e să nu răcim.

Tu mă înțelegi, Cezar, iubitul meu plin?



Citiţi şi

Copilul acesta e altfel…

Ce c*cat caut eu aici?

Nu suntem doar „găuri de covrig”

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,331 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro