Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Juri pe mamă, pe copil, că nu mai intri?

13 July 2019

Da, iub, îți mulțumesc. Mi-ai arătat că “monștrii fără suflet” există și au o formă al naibii de frumoasă. Sunt aici printre noi și eleganți, și frumoși, și deschiși, și educați, și au formă umană.

Și când mă gândesc că era cât pe-aci, cât pe-aci să mă cert cu o prietenă pentru tine… Ce ironie!

Mi-a spus că te-a văzut pe site. Și ce dacă? Ştiam că încă ai contul, dar mi-ai jurat că nu mai intri pe el, “juri pe mamă, pe copil, că nu mai intri?”. Mai multe nu a vrut să îmi spună, dar curiozitatea a rămas.

Și totuși eu făceam planuri, căutam cazare și mă pregăteam să te întreb când ajungi. Aşteptam cu totul altceva. Poate un “schimb de locuri”, de la hard la soft și invers.

După întâlnirile noastre, trecuse aproape jumătate de an de când comunicam zilnic. “Neața”, “Somn ușor”, astea erau nelipsite. În rest poze, glume, discuții, declarații și… “Te iubesc, iub”.

Suna atât de frumos totul și ce minunat era când iubeai și te simțeai iubit. Eu scriam, tu citeai. Ai citit articolele și ai spus: “Voi avea grijă de iubirea noastră”.

O, dar cine se gândea că iubirea îți dă aripi doar ca să te prăbușească? Credeam ca o nebună în cuvintele tale și îmi dădeam singură palme de fiecare dată când îmi permiteam să mă îndoiesc puțin, oricât de puțin, de cuvântul tău. La naiba, fată, cum să te gândești că minte? Doar nu e nebun să îmi scrie zilnic și ce frumos scrie tot ce scrie, doar ca să mă mintă? Logic nu? Alo, ai stat cam prost la logică în școală, nu-ți amintești?

Și ACUM?

Am sperat, am visat, am iubit, am crezut că iubirea e sinceră.

Este 3:30 dimineața și încă nu dorm. Simt cum mi se strânge pielea și mi se contractă mușchii. Plâng și mușc din cearşaf, să nu se audă cum plâng.

Și plâng, şi mă uit la poze, mai șterg una, poate măcar aşa se diminuează suferința. Şterg încă una şi mă gândesc că tocmai ce îl idolatrizasem și spusesem în gura mare ce mega bărbat este, atractiv și responsabil, gata să își asume o relație și, ca un bărbat matur ce era, nu îl deranja un copil. Tocmai ce îl lăudasem și acum primesc doar un pumn în față, ca să înțeleg că trebuia naibii să stau pe fundul meu.

Și mai șterg o poză și iar sper să dispară un dram de suferință. Și mai șterg o poză…

Doar mi-au spus că ceva nu e ok și că iubesc un bărbat care este din interes într-o relație, un business cum zice el, un bărbat pentru care partea materială e superioară celei emoționale, cel puțin în raport cu mine. Fuck them all! Eu credeam în tine.

Citiţi şi Lasă copilul şi nevasta!

Dezamăgirile ne arată că încrederea nu trebuie oferită oricui, deoarece mulți se tem de ea, doar se distrează și uită să iubească.

Știi, iubire, de vreo trei nopți visez că mor de ziua mea, serios, de ziua mea, și tu te bucuri. Că nu mai trebuie să dai explicații, eu dispar și devin doar o alta, după care intervine o nouă Ea.

Dar nu, iubire, nu mor de ziua mea, era doar un vis și tot ce vreau e să mă lași să îmi plâng durerea, să îmi ling rănile, să îmi vindec iubirea.

Îți mulțumesc, iub, că mi-ai arătat că “monștrii” au formă umană și îți mulțumesc iubire că mi-ai arătat că pot și voi reuși să fiu și eu un monstru fără suflet.

Guest post by Anonimă

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

“Baby brain” – Schimbările prin care trece creierul unei femei însărcinate

De ce te iubesc

Depresia – dacă e, e pe bune și nu glumește

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro