S-a scris atât despre Sergiu Nicolaescu, încât încă un articol despre nu va face vreo diferenţă.
Nu sunt nici mare cinefil, nici nu am o cultură cinematografică atât de vastă încât să-mi pot permite să-l analizez critic. Pentru mine, Sergiu Nicolaescu va rămâne acel bărbat arătos, mândru ca să folosesc un regionalism din Ardeal, dar cu o voce neplăcută, pe care l-am văzut în Pistruiatul şi Comisarul Miclovan. Acum i-aş spune sex appeal, sexy, dar pe vremea aceea, vârsta şi educaţia mă împiedicau. Acum, mă împiedică să-l etichetez ca atare, respectul.
Poate că filmele lui au fost propagandistice. Şi? Toate filmele, de oriunde ar fi făcute, tot propagandistice sunt. Iar acum stând strâmb şi încercând să judec drept, măcar Nicolaescu a promovat nişte clişee din care am avut ce învăţa şi cu care încă mă mai pot identifica şi mai ales pe care încă le pot respecta.
Filmele lui istorice nu au respectat adevărul istoric. Ei şi??? Hai să fim serioşi. Istoria însăşi nu respectă adevărul istoric. Istoria e scrisă de învingători. Filmele istorice transmit opinia romanţată a regizorului şi scenaristului despre opinia romanţată a autorului unei cronici vechi sau a unei cărţi care cel mai adesea nu e scrisă de un istoric sobru, ci de către un scriitor îndrăgostit de un personaj istoric sau altul. Şi în definitiv nu cred că istoria se învaţă la cinema, ci la şcoală sau în bibliotecă, prin studiu individual. Meritul lui Nicolaescu e că a adus aproape istoria aia seacă şi a dat viaţă unor oameni, fapte şi veacuri demult apuse. Mai bine sau mai rău, cu mai multă sau mai puţină acurateţe. Dar să-l văd şi eu pe copilul de acum 30 de ani care n-a visat în culori după ce a văzut acele filme.
Bugetele filmelor lui au fost prea mari şi nu le-a dat şi cineaştilor tineri după revoluţie. Sincer, să trăsnească dacă sunt în stare să-mi aduc aminte de filme făcute după revoluţie de regizori tineri care să fi meritat un buget mai mare. Cu excepţia Filantropicii, care ar trebui rulată zilnic, poate aşa om scăpa de cerşetorii care ne sufocă. Iar dacă acei regizori sunt aşa de geniali, cum de nu au găsit altă cale de subvenţionare decât bugetul culturii?
Că au fost filme de masă. Şi? De când naiba marile succese cinematografice au caracteristici elitiste? Uitaţi-vă peste filmele cu top 10 încasări şi top 10 bugete din State şi identificaţi marea cultură din ele. Spuneţi-mi că peste 50 de ani vor mai fi oameni care să suspine când vor auzi de ele. Am dubii. Poate că filmele regizate de Nicolaescu nu sunt filme care să merite premii internaţionale şi nu vor dăinui peste veacuri. Dar cel puţin 3-4 generaţii îşi vor aminti de câteva replici spuse de actorul Sergiu Nicolaescu în filmele regizorului Sergiu Nicolaescu.
Că a jucat prea mult în filmele lui. Sincer, absolut subiectiv şi pe persoană fizică de sex feminin, daţi-mi-l pe Nicolaescu, cu toată vocea lui nelucrată şi bolovănoasă, de trei ori pe zi în locul lui Capatos, Măruţă, Trăzniţilor şi a altora peste care, dacă mă pune cornea să zappez, nu am cum să nu dau. Şi nu vorbesc de Nicolaescu = Comisarul Miclovan, ci de Nicolaescu din Orient Express. Un domn elegant care, la peste 75 de ani, avea mai mult de spus ochiului decât burtoşii, cefoşii, gângăviţii, slăbănogii promovaţi zilnic.
Aşa că, în mod absolut evident, a trebuit să-i facem din moarte şi înmormântare un circ naţional. Am văzut episodic gospodine cu sarmale-n cap şi miros de ceapă prăjită care se agitau patriotic şi cereau implicarea Guvernului pentru a călca ultima voinţă a decedatului. Am văzut sărmani cu duhul în care urla simţul civic-creştin care nu vedeau nicio problemă în a-l compara cu un animal şi care se simţeau îndrituiţi în a dikta (ca-n Diktat!) ce trebuie să se facă. Am văzut membri ai BOR (regret, nu pot să le spun nici popi, că popă a fost popa Şapcă şi popa Tanda, nici preoţi, că aceia îşi văd de neajunsurile din eparhiile lor şi încearcă să facă ceva prin care să micşoreze întunericul din lume) care s-au pretat la un şantaj emoţional purtat în mass media împotriva rudelor.
Rămas bun, Maestre! Şi de nu te-or primi la loc cu verdeaţă, sunt convinsă că şi-n Valhalla, şi-n Swarga loka, e nevoie de regizori care să ştie a ilustra bătăliile şi amorurile de anţărţ, când omul era mai tânăr şi zeii încă păşeau pe pământ.
Citiţi şi
Nu, nu toate femeile sunt c_rve. Unele sunt gheișe, hetaire, curtezane
Nicușor Dan, recunoscut printre cele mai strălucite minți ale planetei
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
